Camille Pissaro- Dulgherul, ulei pe panza, semnat si datata 1874, colectiile Georges de Bellio, Paris, Ion Campineanu si dr. Iosif Dona. Evaluat 4.000.000 – 6.000.000 euro. Marcel Iancu – Port, ulei pe panza, 1939, colectia Dona. Evaluat 130.000 – 150.000 euro.
Camille si Camil! Ce intalnire fascinanta pentru istoria artelor! A avut loc acum aproape 70 de ani si i-o datoram doctorului Iosif Dona. El a cumparat in 1928 "Aise’ - Nud" a lui Camil Ressu cu o suma care a speriat concurenta si a bulversat breasla pictorilor. Peste doi ani, face o noua achizitie spectaculoasa, "Dulgherul" sau "Taietorul de lemne" al lui Camille Pissaro. Cele doua capodopere au stat alaturi in casa doctorului pana in 1979, acum fix 30 de ani, cand Maria Cristina Elena Dona, fiica lui, doneaza statului 242 de piese din mostenirea familiei, printre care si cele doua tablouri.
Fata medicului colectionar a reusit doar in acest fel sa scape de plata unor impozite exorbitante si chinuitoare. Donatia ei a fost insa revendicata si recuperata din Tezaurul Muezeului National de Arta. Tabloul lui Pissaro a fost primul retrocedat, pe 12 decembrie 2006.
Camil si Camille vor sta probabil pentru ultima oara alaturi. Sunt, impreuna, vedetele unei licitatii organizate de Casa Artmark la Hotel Mariott. Camil s-a nascut la Galati in ianuarie 1880. Camille, pe insula Saint Thomas din Antilele daneze. Primul cucereste Parisul in 1912, alaturi de Darascu, Steriadi, Eustatiu Stoenescu. Camille ajunge in orasul impresionistilor in 1855 si intra in cercul artistilor "liberi", alaturi de Cezanne, Guillaumin etc.
Doctorul Iosif Dona, fiu de general, bine instruit in valorile nationale, preia pasiunea pentru arta de la parinti, mai ales pentru Grigorescu. Alexandru Vlahuta i-a fost profesor de romana in liceu si se va casatori cu sora lui, Margareta, in varsta de 17 ani. Una dintre fiicele lui Vlahuta va deveni sotia lui Gheorghe N. Grigorescu, fiul maestrului de la Campina.
Medicul Iosif cumpara primul tablou in 1902, "Ramur de mar", din expozitia Grigorescu, dar incepe notatiile despre colectia sa abia in 1910, acum aproape 100 de ani. Trece de fiecare data numele artistului, titlul lucrarii, provenienta, suma care i-a fost ceruta, si pretul, mai mic, cu care a cumparat.
In 1925, inventarul este puternic: 28 de tablouri Grigorescu, 20 de desene, pasteluri si picturi Luchian, 35 uleiuri Petrascu, 18 Pallady, 2 Andreescu... O parte dintre lucari le-a cumparat cand au fost "impartite colectiile Eugeniu Caranda si Alexandru Vlahuta. Alte tablouri, printre care sase Grigorescu, le-a mostenit de la matusa sa Zettina Urechia, in 1924. In 1920, cumparase 12 lucrari din expozitia Pallady si 4 din cea a lui Petrascu. Dona devenise principalul cumparator de arta de pe piata. Prefera expozitiile si nu atelierele pictorilor. Acolo putea sa se intretina deschis cu artistii, cu colectionarii sau cu alti amatori de arta. Despre colectia sa vorbea mai ales acasa, unde, joia, dupa obiceiul vremii, primea musafiri. Grigorescu era divinizat, Pallady, Tonitza si Petrascu erau favoritii. Lor li s-a alaturat Ciucurencu, singurul artist caruia i-a si cerut sa ii faca un portret. Dona aduna mai ales lucrari ale artistilor romani... Pissaro, prin tabloul "Taietorul de lemne", a fost exceptia care a marcat, costisitor, pasiunea pentru achizitii a doctorului balneolog. Singura pictura din zona marilor impresionisti pe care deja ii colectiona K. Zambaccian.
Colectia a rezistat intacta pana cand s-a schimbat societatea romaneasca. Doctorul Iosif Dona face o prima donatie statului in 1950, 113 (sau 106 dupa alte surse) lucrari, dar piesele de rezistenta raman acasa. Fiica lui, in 1980, este nevoita sa mai faca o donatie. Cedeaza 242 de piese, cele mai valoroase din colectie, iar restul le lasa in custodia Muzeului National de Arta, cu conditia ca va putea beneficia de ea cand doreste. Donatia a fost impusa, dupa toate declaratiile, de impozitele foarte mari pe care ar fi trebuit sa le plateasca. In 1989, Serban Andronescu Ghika, renunta prin donatie si la partea de colectie care se afla deja in pastrare la Muzeu. Din notatiile lui Iosif Dona, rezulta ca, in 1950, pe 28 aprilie, ajunsese la tabloul 640, Dan I(alomiteanu) – "Corturi in Transilvania", pe care l-a oferit cadou apoi doctorului Puiu Leontopol. Aceasta ultima insemnare este urmata de donatie. Colectia incepe sa se desfaca. In 2002, incepe procesul de recuperare a celei de-a doua donatii. Mostenitorii au castig de cauza. Dar nu se va intampla ca in cazul unei alte colectii, cea a lui Alexandru Bogdan Pitesti, care a fost scoasa la licitatie in intregul ei, in 1924. Piesele din colectia Dona se vand separat, pe piata libera sau la licitatii. Casa Artmark a preluat cele mai importante piese. A organizat o prima licitatie, cu circuit inchis, doar pentru colectionari, unde au fost initial in oferta sase lucrari, doua desene – Grigorescu, Luchian, doua bronzuri – Oscar Han, Alexandru Calinescu, si doua picturi – Ciucurencu si Tonitza. (vezi Ziarul de duminica - O licitatie aproape secreta).
Cu Dulgherul lui Pissaro si Nudul lui Ressu se deschide o alta epoca pentru piata de arta romaneasca. Se intra clar, programat, in zona capodoperelor de talie internationala. Se liciteaza si un alt tablou din colectia Dona, Marcel Iancu – "Port", ulei din 1939, evaluat la 150.000 de euro.
Mici ricoseuri
Fascinanta pictura "Nud – Aise’" a lui Ressu a fost cumparata la un pret record, dar din insemnarile doctorului aflam si de ce: Ressu i-a cerut 150.000 de lei, dar Dona nu i-a platit decat 81.600. Iar in acel an, 1928, cele mai scumpe achizitii au mai fost cinci Tonitza pe care a platit cate 15.000 de lei, un Petrascu, Case la Mngalia, cu 25.000 lei, un Grigorescu de 12.000 lei. Anul ’28 este deschis (in insemnari) de un Andreescu, "Case isolate", cumparat de la Tacorian cu 22.000 lei plus un Luchian, "Rosior Calare".
Chiar daca este cea mai scumpa achizitie de pictura romaneasca din colectie, trebuie remarcat ca lucrarea are mai multe superlative. In primul rand este vorba despre compozitia fascinanta, de linia desenului cu totul extraordinara, de tehnica impecabila, de accentele de penel care dau un farmec aparte picturii... Desi nu avem insemnari despre acest tablou, exista o fotografie de epoca in care se vede cu cata prestanta se impunea in locul de pe perete pe care i l-a ales doctorul colectionar. Este inconjurat de tablouri mai mici, de desene, iar odalisca, din intorsatura capului, le priveste parca cu aer de curtezana...
Este una dintre cele mai mari compozitii nud din pictura moderna de la noi. A reprezentat foarte probabil incununarea pasiunii pentru nuduri a medicului colectionar. Este probabil ca lucrarea a fost tentanta si pentru alti cumparatori ai vremii, din moment ce desenul care a stat la baza compozitiei se afla in colectia Zambaccian. A castigat Iosif Dona si a ramas cea mai scumpa achizitie a colectiei. Acum, urmeaza sa isi gaseasca un alt stapan si sa devina, probabil, si cea mai scumpa achizitie de pictura romaneasca a momentului.
A fost nevoie de intrarea pe piata, pentru ca tabloul Pissaro din colectia Dona sa primeasca un titlu agreat de toata lumea. Este clar, tabloul a fost cumparat in 1930 de la Jean (Ion) Campineanu cu 25.000 franci francezi. In insemnarile doctorului (citate de Petre Oprea) apare ca ar fi vorba despre "Padure si case". Despre un "peisaj" se vorbeste si in mai multe texte despre colectia Dona. In inventarul Muzeului de Arta, panza lui Pissaro este "Dulgherul" si sub acest nume a fost prezentata in mai multe expozitii si cataloage. Acum, scos la vanzare, beneficiaza de numele francez, "Le Charpentier", si de o noua traducere: "Taietorul de lemne".
Pictura lui Marcel Iancu nu apare in insemnarile citate ale lui Iosif Dona, dar ea a fost prezentata in mai multe expozitii dedicata artistului.
Cat de mult vor ridica bugetul licitatiei Artmark cele trei lucrari ramane de vazut. Fiecare in parte si toate impreuna sunt opere fundamentale pentru orice colectie de arta.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu