Mai precis: Vasile Popovici, Dimitrie Serafim şi Alexandru Satmary, trei pictori despre care se ştie prea puţin, care sunt studiaţi insuficient şi care lipsesc din rafturile bibliotecilor. Fiecare a avut o biografie interesantă, cu intrigi şi istorii personale care le-au animat viaţa şi i-au transformat în personaje interesante, uneori chiar impunătoare pentru cei care i-au cunoscut.

Balcicul luxuriant ori liniştitor al lui Satmary, portretele de expresie ale lui Serafim, lecţia calmă de pictură nemilitantă a lui Popovici! O coincidenţă tristă a adus în 1933 sfârşitul a doi dintre pictori: Popovici şi Satmary. Serafim se stinsese deja cu doi ani în urmă. Se născuseră în ani apropiaţi 1871, 1859, respectiv 1862, dar au trăit în lumi diferite. Popovici a ajuns profesor la Iaşi şi i-a îndrumat, printre alţii, pe Tonitza, Ressu, Bălţatu, Băeşu, Ştefan Dumitrescu. Serafim, în schimb, a fost el însuşi îndrumat de mari artişti, de Aman şi Tattarescu. Cel mai umblat a fost Satmary, care a studiat la München după ce a absolvit Artele Frumoase la Bucureşti şi a ucenicit apoi în lumea lui Nicolae Grigorescu.
Tot Satmary a fost unul dintre cei mai activi susţinători ai Balcicului regal, dar a intrat în istoria recentă a licitaţiilor de artă cu un "Cimitir turcesc", adjudecat în 2004. În schimb, Popovici a fost cel care şi-a făcut intrarea pe piaţă cu un portret regal, cel al Reginei Elisabeta, ulei pe pânză lipită pe lemn, adjudecat în 2005. Pentru Serafim, intrarea pe piaţă a fost semianonimă ca impact, în 2004, dar cu două lucrări excepţionale, de mare fineţe şi sensibilitate, la limita studiului care nu a putut deveni capodoperă: "Modelul" - chipul aproape statuar al unui tânăr, văzut din profil, până la jumătatea bustului - şi un "Portret de bătrân".

După vreo cinci ani de semianonimat, cu vânzări răzleţe şi fără preţuri de sfârşit de listă, cei trei artişti au avut parte de superlative. Primul care a "rupt gura târgului" a fost Satmary. A fost vedeta, surpriza, "minunea" unei licitaţii cu teme orientale care chiar a ocolit Bucureştiul pentru zona de fiţe a litoralului: în mijloc de iulie 2010, "Interior oriental (Claudia Millian-Minulescu pozând în interior oriental)" a devenit una dintre cele mai licitate lucrări de artă din România, iar evaluarea de 4.000 de euro a rămas prea mică în faţa unei oferte de senzaţie: 20.000 de euro!
Pictura din 1916 este completată de memoria Claudiei Millian, care i-a prilejuit artistului această capodoperă: "Era după războiul din 1913. Cel dintâi care a pornit atunci pe marginea mării, din punctul Mangaliei de-a lungul coastei, pe drumurile cretoase ale Dobrogei noi, a fost pictorul Alexandru Satmary. Îndrăgostit de plein-air şi însetat de locuri necunoscute, el a descoperit cele mai fantastice colţuri ale Mării Negre: Calichioi, Surtuchioi, Cavarna şi Balcic. El a dus dintâiu vestea acestor minuni necunoscute, între intelectualii şi pictorii ţării şi e primul care a ctitorit aici şi căruia i se datoreşte faima acestor frumuseţi nebănuite şi a acestui refugiu de lumină şi culoare care e Balcicul...''

Preţurile au fost totuşi importante, între 2.500 şi 6.500 euro. A rămas fără ofertă un portret de copil, băieţelul artistului, lucrare scoasă din colecţia familiei... Dimitrie Serafim, poate cel mai năpăstuit dintre cei trei pictori, a copilărit în spiritul unei familii greceşti din Varna, l-a admirat şi studiat (copiat) pe Grigorescu, a plecat la Paris pentru a se antrena în cea mai exemplară tehnică de lumini şi umbre, sfumato şi clar obscur.
Cea mai importantă tranzacţie pe piaţa de artă a fost la mijlocul lunii mai, când "Poveste de iarnă", o pictură care nu era creditată cu mai mult de 2.000 de euro, a fost adjudecată cu 9.500 euro! Vorbim despre vânzări excepţionale în cazul celor trei artişti, importanţi dar aproape uitaţi. Au revenit pe piaţă încet şi s-au impus prin lucrări care pot intra într-o galeire a capodoperelor. Piaţa le păstrează recordurile, dar tranzacţiile curente sunt mult sub vârfurile de cotă. Când va mai apărea câte o lucrare exemplară din patrimoniul lor, sigur piaţa va reacţiona, chiar cu câte o nouă vânzare record.
