Sculptorilor le place epoca bronzului. Au păstrat şi aplică şi azi descoperiri străevchi. Arheologi, paleontologi şi meşteri cu suflet modern, în provocarea lor de a schimba sau doar de a duce mai departe istoria artei, ei apelează la unelte, proceduri, metode de lucru străvechi. Este o muncă dură, de atelier, de turnătorie şi iar de atelier. De la un model din lut sau gips se ajunge la obiecte monumentale uneori, miniaturi alteori, pregătite să reziste peste secole. Artiştii clasici au lăsat lumii statui monumentale copleşitoare, Rodin a modelat bronzul atât de suav şi provocator, iar Brâncuşi i-a lăsat moştenire strălucirea nemaivăzută.
În atelierul unui sculptor care lucrează în bronz nu e linişte aproape niciodată. Se lucrează cu lut, ceară, silicon, ipsos, foc… Din turnătorie ies forme brute, rupte parcă, trupuri dezmembrate, fragmente dintr-un puzzle greu de recompus pentru străini. Şi totuşi, la final, adunate, remodelate de fiecare dată aproape şi finisate, aceste fragmente se transformă într-o operă de artă.
Vedem aici mai multe fotografii de atelier cu trei sculptori care nu se feresc să modeleze bronzul: Mircea Roman, Aurel Vlad şi Marian Zidaru. Sunt artişti cu concepţii, structură estetică şi pasiuni diferite. Şi-au construit opera în principal din lucrări în lemn, dar au pigmentat-o şi cu piese din bronz, grafică, instalaţii, ceramică. La început au optat pentru lucrări mici dar apoi au impus şi construcţii monumentale aşezate în spaţii deschise, publice ori private.
Mircea Roman îşi „solidifică” lucrările din lemn, compuse din bucăţi asamblate şi pictate, în bronzuri pe care le şlefuieşte şi le patinează până preiau ceva din căldura personajelor iniţiale din lemn… Aurel Vlad este „meşterul”: sudează, patinează, combină bronzul cu arama şi adună astfel personaje mici în mulţimi copleşitoare. Marian Zidaru ridică bronzul în lumea îngerilor, sau îl aşază cu o gingăşie copilărească pe un pământ pregătit să îi dea viaţă. Încă de la legendara expoziţie din 1985 de la Muzeul Satului – Rememorare sau Crăciun însângerat, Marian Zidaru a transformat forme de viaţă primară în bronz. A fost o expoziţie închisă după câteva ore, cu un catalog trimis la topit din care totuşi s-au păstrat câteva exemplare. Pe copertă sunt aşezate multe piese din bronz ce par fragmente de viaţă „împietrite” şi scoase la lumină de un paleotolog artist.
În aceste „amintiri” din epoca bronzului, imaginile de atelier păstrează mult mai bine decât cuvintele fragmente din travaliul care precede naşterea unei creaţii din bronz.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.10.2013
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu