Piramida şi amprenta Prieteniei.

La Negreşti Oaş copiii se joacă printre sculpturi. Cei mari au ridicat la început câteva clădiri importante în care acum sunt Spitalul, Muzeul, Primăria, un pic mai departe biserica. Pe parcela din faţă au lăsat loc de plantat copaci, iarbă, bănci. Copacii au crescut mari şi ascund clădirile care şi ele au devenit reprezentate ale vremurilor când oamenilor e plăcea să se îngrijescă de toate atunci când puneau la cale centrul unui oraş sau propria gospodărie...
Alţi oameni mari au gândit în anii din urmă că parcul şi implicit oraşul lor merită să primescă şi din bogăţia altora iar mai mulţi sculptori au primit libertatea de a modela piatra şi oţelul, de a ciopli lemnul şi şlefui marmura. Mai multe sculpturi au devenit astfel simboluri ale Negreşti Oaşului. Astfel, Muzeul Ţării Oaşului a devenit un muzeu deschi, un muzeu care, în sens bun, acaparează oraşul. La câteva străzi distanţă, pe un deal care a rămas şi el neaşteptat de verde, prins între o stradă cu case/vile şi albia rustică a râului Tur, este un fel de muzeu al satului oşean. Case vechi din chirpici şi lemn, o biserică tradiţională din lemn în care pictura s-a păstrat impecabil, o moară unde şi azi oamenii locului vin să îşi macine grăuţe, o vâltore perfect funcţională şi folositoare pentru covoare, pături, coverturi şi alte ţesături grele, horincăria, un han de acum câteva secole, o fierărie. Este un colţ din altă lume, simplă, sinceră, care îşi căuta prosperitatea în fiecare clipă…
va urma!

Piramida şi amprenta Prieteniei.