Ţin minte prima vizită în atelierul lui Ghenie, în vara anului 2006. Ca şi în cazul celor mai multe vizite în atelierul unui tânăr artist nu mă aşteptam să găsesc „capodopere”. Şi nici nu erau… Am găsit în schimb o lume plină de posibilitîţi şi un artist care ştie să gândească. În particular, ţin minte primele lucrări din seria „Mormântul lui Stalin”. Erau de fapt nişte imagini ale unor simple uşi de sobă din cositor, dar vorbind despre ele era deja clar că Adrian începuse să-şi clădească un context nou pentru un „oeuvre” care urma să fie creat. Am ştiut de atunci că vreau să fiu martorul călătoriei pentru care tocmai se îmbarca. Ce a urmat a fost fascinant… Singurul lucru pe care îl poate spera un galerist este să vadă o „promisiune”, o posibilitate. Până în ziua de azi, nimic nu mă impresionează mai puţin decât un „artist statement” elaborat sau un press release mai creativ decât opera în sine. Vreau să văd o singură imagine, dar care să mă facă să pun o mie de întrebări şi care să mă facă să citesc tot ce s-a scris vreodată despre tine ca artist.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu