O tânără stă în hamacul ascuns într-un colţ de umbră din grădină. A fost atentă când şi-a pus rochia neagră cu fustă bogată, şi-a aranjat părul după moda vremii, iar din bibliotecă şi-a ales o carte romaţată. Acum este visătoare. Stă întinsă pe hamac şi nu prea. Pe genunchi are cartea deschisă, dar a abandonat lectura. Şi-a culcat capul pe braţ şi aşteaptă să-i zboare gândurile dincolo de timp... Cât de mult o fi admirat pictorul această imagine încât a recompus-o pe o placă de lemn de câţiva centimetri pătraţi... E semnată. Cu roşu, în clar: Aman.
O altă bucată de lemn, şi mai mică, a fost aleasă de Aman pentru o compoziţie ceva mai complicată dar la fel de delicată, ceva mai bogată în detalii şi finisată cu stropi de culoare chair... „În grădină”, o altă scenă de lectură, sub protecţia unei umbrele, ce picoarele aşezate comod pe un scăunel, printre flori. 1879 a fost anul de graţie al acestei picturi.
Nu prea te mai gândeşti la „carele cu boi” când vezi aşa minunăţii.
Nu prea te mai gândeşti la „carele cu boi” când vezi aşa minunăţii.
VA URMA!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu