avanpremiera: toti oamenii presedintelui

Toţi oamenii preşedintelui & alte idei

Proiectul nu are legătură cu politica şi implicit, cu nici un conducător de stat din România
ori din altă ţară, nici cu vreo perioadă istorică anume. Rolul principal este jucat pe scena simezei
de oameni, pe care curatorul i-a numit doar în contextul de faţă, ai preşedintelui şi care au fost
ridicaţi de către artişti la rang de subiect, în cadrul unei expoziţii internaţionale.
Portretul este departe de a-şi fi epuizat ipostazele de rostire artistică în secolul XXI.
Subordonat aproape în întregime noului val figurativ, acesta a fost abordat în pictura ultimelor
decenii ca temă şcolară, pretext de introspecţie, sau, în cazul autoportretului, ca manifestare a
vanităţii artistului. Ceea ce se întâmplă din punct de vedere vizual în expoziţia "cu oameni" de la
Simeza şi în ce măsură aparţin aceştia preşedintelui, nu poate fi povestit în cuvinte; trebuie văzut.
În absenţa experienţei directe de receptare a lucrărilor şi în afara jocului expoziţiei, vom
face în continuare o succintă prezentare a expozanţilor, în ordine alfabetică şi prin doar câteva
rânduri.

Simona Antoniu operează deopotrivă cu obiectul şi inovaţia. Formele, tehnicile şi voinţa
artistică înseamnă, în discursul său, mai mult decât colaj, interferenţă a obiectului cu sculptura,
altceva decât ready made, intermedialitate fără frontiere şi vibraţie pozitivă.
Andrei Berindan este urban prin comportament, cool prin imagine, eliptic prin mesaj,
postmodern prin concept, post-postmodern prin atitudine, metamodern prin noşalanţă, hipster
prin nostalgia faţă lucruri exterioare lui şi unic prin ideea negrului privit ca enigmă a
reprezentării umane.

Simion Buia pendulează între Germania şi România, dar mai ales între Fotograful &
actorii, Academia de Fotografie, Maschere di Venezia şi surprinzătoare diverse alte proiecte,
activează între preşedinţi şi (toţi) oamenii acestora, întotdeauna din spatele camerei foto, însă
mereu la locul şi timpul potrivit.
Matei Crişan a mizat de această dată pe chipuri şi culori. Seria dedicată familiei şi
prietenilor trece prin filtrul unui prezent a cărui dinamică pare a avea drept unic scop revelarea
mesajului carpe diem. Ceea ce astăzi este fapt banal, mâine va deveni caz exemplar, poate chiar
subiect de meditaţie.
Győri Kinga îşi plasează subiectele, la propriu şi la figurat, în puncte de joncţiune ale
unor lumi divergente. Fie că este vorba despre oglindire, distorsiune ori lucire, personajele sale
au de ales între imobilitatea dinamică a reprezentării pe suport şi opţiunea fluidă de a evada din
lucrări.

Mirela Iordache pictează, gravează, colează, intervine şi recontextualizează. După o
perioadă de creaţie totemică şi una expresionist-abstractă, 2013 reprezintă pentru ea confruntarea
iniţiatică a artistului cu noul val figurativ.
Alina Manole a mers pe logica cubului. Şase feţe şi în acelaşi timp o succesiune de
autoportrete, totul pentru că "zarul a fost aruncat" în momentul în care s-a apucat de lucru.
Obiectul său se va roti în expoziţie, dar indiferent de poziţionare, va arăta întotdeauna la fel şi
mereu altfel.
Elisabeth Ochsenfeld este o artistă a mestecenilor, a jazz-ului, a Gărânei, a portretelor şi a
Canta-Cantofabulelor. Axa Heidelberg - Frankfurt - Timişoara s-a prelungit acum până la
Bucureşti, desigur, pentru că preşedinţii au oameni peste tot, iar o parte dintre ei şi-au dat
întâlnire la Simeza.
Cosmin Petru Paulescu poate fi asemănat lui Astor Piazzolla în muzică, lui Gabriel
Garcia Márquez în literatură, iar în seria de autoportrete realizate pentru Toţi oamenii
preşedintelui, lui Botero. Dacă Fernando se definește drept "cel mai columbian dintre pictorii
columbieni", Cozo este, cu siguranţă, cel mai boterian dintre artiştii alături de care expune de
această dată.
Corina Sârbu s-a specializat, începând cu acest proiect, în fanzine. După Spoon Network
& Other Dreams, artista, care este de fapt şi de drept designer, şi-a mobilizat forţele şi inspiraţia
în direcţia mix-ului dintre colaj şi dtp. Despre orice altceva legat de acest subiect, se poate spune
că mai departe, scrie-n carte.
Florin Şuţu depăşeşte natura statică metafizică şi peisajul metaforic prin care se exprimă
de obicei, pentru a realiza câteva portrete şi autoportrete surprinzătoare. Originile şi diversitatea
ţin de bucuria atemporală trăită în faţa şevaletului, a unei noi pânze şi a unei teme inedite.
Mihai Ungureanu a conceput şi realizat un trio giacomettian a cărui forţă îşi află
potenţialul de expandare în spaţiu prin paradoxala sa fragilitate. Liniile filiforme au o viaţă
proprie, între regnul vegetal şi voinţa artistică. Tema rămâne însă în sfera antropomorfului,
ancorată într-un concret ce ţine de proprietăţile lemnului, ca mediu de exprimare.

Florentina Voichi nu încetează să surprindă prin fiecare mişcare artistică a sa. Perspectiva
plonjantă din care i-a abordat pe cei patru oameni ai preşedintelui, pune accentul pe chipuri şi
sfere, unite prin chiar morfologia lor. Cromatica joacă un rol important, într-o scenografie deloc
narativă.

Expoziţia Toţi oamenii preşedintelui este prima dintr-o suită de cinci evenimente, gândite
a se desfăşura sub egida unui proiect mai larg, intitulat NonRealism democratic (joc antinomic
de cuvinte, replică a realismului socialist). Acestea vor fi organizate între 2013 şi 2014. La finele
suitei propuse, va fi realizat un catalog al celor cinci paşi întreprinşi.
Materialele foto - video rezultate vor fi arhivate şi vor cunoaşte o transpunere web
atractivă pentru a putea fi accesate de orice utilizator de Internet. Această direcţie va cunoaşte o
dezvoltare aparte, în relaţie cu posibilele resurse de finanţare. Lansarea variantei de catalog
e-Book. Vor fi organizate, de asemenea, sesiuni de comunicare privind derularea proiectului, care
va fi prezentat şi în cadrul unor simpozioane internaţionale.

În afară de Toţi oamenii preşedintelui, au fost gândite şi proiectate următoarele alte
evenimente:
Submarinul Roz / Pink Submarine (Îmbinare a două simboluri Pop Art: Yellow
Submarine şi Pink Panter. Un grup de artişti va transforma temporar spaţiul interior al unei
galerii în cel al unui submarin roz, după împărţirea acestuia în părţi distincte, trase la sorţi "în
mod democratic" de participanţi. Rezultatul va fi o expoziţie atipică, în care obiectul, asamblajul,
colajul, arta video, Ready Made-ul, Pop Art-ul, alături de mai noile Sound Sculptures sau
Soundscapes vor juca rolul principal, în context artistic, deopotrivă non realist şi non narativ.)
Art On Devices (Instrumente electrice, electronice sau mecanice funcţionale vor deveni
suport pentru pictură sau părţi morfologice ale unor obiecte artistice. Altfel spus, artiştii se vor
elibera de "tirania" formelor dictate de funcţionalitate, tratându-le exclusiv ca forme
volumetrice.)
Spectacle du Monde (Continuarea unui proiect expoziţional organizat de curator în 2012,
Spettacolo del Mondo. Expoziţia va explora relaţiile dintre artele spectacolului şi artele vizuale,
dintre static şi cinetic, dintre sunet şi imagine.)
SculptoPictoCeramica (Titlul extrapolează Pictopoezia lui Ilarie Voronca şi Victor
Brauner. Artişti ceramişti, sculptori şi pictori vor expune fiecare câte două lucrări: una originală,
care va fi "dată cu împrumut" pentru realizarea în alt mediu şi una luată cu împrumut de la un
artist care a realizat lucrarea sa originală într-un mediu diferit. Pictura, sculptura şi ceramica îşi
vor împrumuta elemente morfologice şi motive iconografice.)
Deocamdată povestea este la început, dar începuturile sunt întotdeauna romantice.

Mihai Plămădeală, curator, coordonator de proiect

avanpremiera: toti oamenii presedintelui