Contemporanii! Ei schimbă ritmul pieţei de artă!

"Nud cu cuţit de fructe" sau "Natură statică cu fructe"? Ambele sunt oferte pentru sărbători. "Cuţitul" a fost desenat de Pallady, "fructele", pictate de Vasile Varga. 

Sunt de fapt două imagini clasice, caracteristice pentru cum s-a făcut pictură în România până spre mijlocul anilor 90. Dar tot de sărăbători intră în licitaţii şi "Veneţiana" sau "Acidul nopţii" cu doi autori care (aproape) debutează în licitaţii, Florentina Voichi şi Constantin Butoi. Plus Marcel Scutaru - "Joaca", Bogdan Vlăduţă - "Villa", Magdalena Pelmuş - "Incident nr. 4", Florin Ciulache - "Vh1" etc.

Este o listă lungă de artişti ai momentului, din diverse generaţii, care au scos lucrări din atelier pentru a le vinde la licitaţii. Anii 90, în care piaţa de artă a fost segmentată între galeriile oficiale ale UAP în care se vindeau creaţii de moment, şi consignaţiile care negociau rarităţile, vechiturile, operele consacrate s-au dus. Este o ofertă fără precedent de artă actuală la licitaţiile dinaintea Crăciunului. Ceva se mişcă deci. 

În paralel cu cele 6-7 Grigorescu, "Minora" celebră a lui Tonitza, Luchieni, Pallady şi marea pleiadă de artişti care sunt vânaţi exclusiv de negustorimea locală, se dezvoltă comerciantul modern de artă care încearcă să facă o joncţiune cu piaţa internaţională. Iar această legătură se dovedeşte posibilă mai degrabă cu artiştii tineri, care au ajuns să expună şi să participe la simpozioane şi burse, iar cruzi fiind, sunt priviţi cu curiozitate de occidentali. Epoca carelor cu boi este în amorţire. România este o marcă a artiştilor tineri mai degrabă decât una a vechilor maeştri. E drept că atunci când totul depinde de preţ, "lumea veche" are adjudecări mai consistente la prima vedere. Dar este doar chestiune de publicitate la mijloc: tranzacţiile tinerilor sunt prea puţin mediatizate. Cine mai ştie câte lucrări au vândut în străinătate pictori care au fost marketizaţi în anii 90 în paralel cu Catacomba lui Sorin Dumitrescu? Nimeni. Ce cotă au ei? Greu de spus. Comerţul cu valori "vechi", fără plăţi pentru copyright, cu liniştea oferită de "absenţa" artistului mofturos, şi noua suită de galerii "moderne" care vrea să impună artişti de atelier, poligloţi, dornici de succes occidental dau nu neapărat în Occident, au funcţionat în paralel. Cred că în 20 de ani s-or fi vândut prin lume vreo 20 de tablouri ale lui Grigorescu. 

Dar şi sute de tablouri ale artiştilor care şi-au găsit un culoar occidental sau american, de la Cristi Puiu, care de la pictură a ajuns la film, la Petre Velicu, Mircea Roman ori Gorzo ca să numesc doar trei dintre artiştii care au păstrat mereu legătura şi cu lumea dâmboviţeană... Istoria se mişcă în ritm contemporan inclusiv pe piaţa de artă. Iar avanpremiera Crăciunului, care se joacă pe scena licitaţiilor acum, aduce un număr fără precedent de artişti în viaţă la confruntarea cu licitatorii de toate gusturile. Sunt şapte case de licitaţii din Bucureşti, Cluj, Timişoara care au anunţat vânzări publice pentru peste 100 de autori dispăruţi, dar şi pentru zeci de artişti care lucrează şi acum. Ei schimbă ritmul pieţei de artă.

Contemporanii! Ei schimbă ritmul pieţei de artă!