Ştefan Luchian, „După baie”, 85.000 €
ulei pe carton, 61 x 50,5 cm, semnat central stânga, cu negru, T.Pallady
colecția Marie Jeanne (Diamandy) și Nicolae Bastaki. Marie Jeanne era fiica Ioanei Pallady din căsătoria acesteia cu Constantin Diamandy, boier și diplomat român, ministru plenipotențiar la Petersburg și ulterior, ambasadorul României la Paris. Constantin Diamandy a avut cu Ioana, născută Ghika, 3 copii: Marie Jeanne, Magda și Ion. Marie Jeanne s-a căsătorit cu Neculai Bastaki, inginer agronom cu studii în Belgia, iar sora sa, Magda, cu Emil Sturdza și mai apoi cu George G. Assan, alături de care a locuit în casa Assan din piața Lahovary, astăzi Casa Oamenilor de Știință. Iubitoare de artă, Marie Jeanne și-a început colecția sub îndrumarea tatălui. Confiscată în anii ‘80, în 2008, în urma deciziei din 2006, opera este restituită de către Muzeul Municipiului București, către moștenitorii familiei Bastaki. Pe verso număr de inventar Muzeul Municipiului Bucureşti, 939861. Menţiunea: RIDICAT DE LA MUZEUL MUN. BUCUREŞTI, AZI, 21.02.2008, CONFORM PROCESULUI-VERBAL NR.467/21.02.2008. Opera a participat la Expoziția Retrospectivă Theodor Pallady, Muzeul de Artă al R.P.R., București, iunie-iulie 1956 și este menționată la cat. 116, pag. 18, sub titlul “Debarcader”.
Valoare estimativă: € 40.000 - 75.000
Camil Ressu, „Zi de iarnă”, 32.000 €
Proveniență:
importantă colecție privată, București.
Adjudecat: 32.000 euro Valoare estimativă: € 20.000 - 35.000
Rudolf Schweitzer – Cumpăna, „Ţăran cu desagă”, 25.000 €
Nicolae Vermont,Suflete slave („Crimă şi pedeapsă”), 25.000 €
Alexandru Ciucurencu, „Citadelă”, 9.500 €
Ion Mândrescu, „Roata timpului”, 9.000 €
bronz, 88 x 55 x 88 cm, semnat şi datat pe roată, I. Mândrescu, 2005
Proveniență:
galerie bucureșteană.
Adjudecat: 9.000 euro
Valoare estimativă: € 9.000 - 15.000
Proveniență:
galerie bucureșteană.Opera a participat la expoziţia personală de la Palatul Parlamentului, Bucureşti, 2009.
Adjudecat: 8.500 euro
Valoare estimativă: € 7.000 - 11.000
Ion Irimescu, „Muză citind”, 8.000 €
Muză citind (Sapho)
Valoare estimativă: € 6.000 - 9.000plus:
Maşină de criptat „Enigma”, folosită de armata germană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o piesă de muzeu, extrem de rară, 21.000 €
lemn, bachelită și componente electrice
Adjudecat: 21.000 euro
Preţ de pornire: € 10.000
Mașina de criptat “Enigma” fusese inventată în jurul anului 1920 pentru a fi folosită în scopuri civile, spre exemplu în cazul tranzacțiilor comerciale. Specialiștii în criptare ai serviciului de informații al armatei germane au preluat sistemul și l-au îmbunătățit, folosindu-l până la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Principiul aplicat era acela al unui cifru polialfabetic bazat pe mai multe alfabete de substituție, ceea ce făcea practic imposibilă descifrarea în absența codului. Criptografia este o ramură a matematicii care are ca obiectiv securizarea informației și restricționarea accesului la un sistem informatic, iar un cifru este o pereche de algoritmi care efectuează criptarea, adică ascunderea informației, cât și procesul opus, acela de decriptare. Sistemul de operare propriu-zis este controlat de algoritm și de o cheie, aceasta din urmă fiind elementul care permite aplicarea algoritmului. Piesele componente ale mașinii “Enigma” erau: 1. tastatura, care fusese împrumutată de la mașinile de scris obișnuite; 2. placa cu lămpi, o lampă în locul fiecărei taste care se aprindea în momentul în care tasta era acționată și punea în lumină litera inscripționată pe ea; 3. placa comutatoarelor pe care se aflau prizele, una pentru fiecare literă, fiecare conectată de celelalte; 4. trei rotoare detașabile, fiecare dispunând de un set format din 26 de contacte, câte unul pentru o literă; 5. roata fixă, cu o formă identică cu a rotoarelor dar care nu se putea detașa și care avea un set de 26 de contacte grupate în perechi; 6. baterie pentru alimentarea circuitelor.
Cablurile electrice asigurau legăturile dintre taste și lămpi, dintre lămpi și cele trei rotoare, dintre rotoare, respectiv dintre rotoare și roata fixă. Funcționarea mașinii, adică realizarea criptării și a decriptării, necesita aplicarea unor principii, precum: a. existența unor exemplare identice, atât în momentul “plecării” mesajului, cât și în acela al “sosirii”; b. fixarea poziției fiecărui rotor, precum și a celor șase perechi de comutatoare, prin utilizarea plăcii comutatoarelor; c. scrierea mesajului care trebuia transmis. Criptarea propriu-zisă se realiza automat de către mașină, după ce operatorul alegea o anumită setare, toate setările fiind înscrise în manualele de criptare folosite de armata germană. Pe măsură ce operatorul acționa o tastă, se aprindea lampa care avea inscripționată litera corespondentă, de exemplu “E” și “R”. La decodare se proceda în sens invers. Setările reprezentau cheia sistemului iar acestea se schimbau zilnic. Cei care au spart codul se pare că au fost ofițerii serviciului de informații al armatei poloneze, iar aceștia au comunicat la un moment dat detaliile colegilor lor din serviciile similare francez și britanic. Altă versiune consideră că o mașină Enigma a fost găsită de către marina britanică pe un submarin german capturat în Atlantic, ceea ce a reprezentat începutul unui lung proces de descifrare a sistemului pe baza căruia funcționa mașinăria. În România, piesa mai există doar într-un exemplar, iar în lume se mai găsește în câteva muzee, precum: Muzeul de Istorie din Munchen, Muzeul Britanic Imperial de Război, Muzeul de Istorie din Stockholm, Muzeul Național de Criptologie din SUA și alte câteva.
plus
Vasile Gorduz
Înger de grădină
piatră de Dobrogea, 44 x 54,5 x 11 cm, semnat lateral stânga, în monogramă, VG
Referințe:
Catalogul expoziției „Retrospectivă Vasile Gorduz”, Palatul Mogoșoaia, curator Silvia Radu, 2010
DUMITRESCU, Sorin, “Vasile Gorduz, Artiștii Catacombei”, Editura Anastasia, 2002
Adjudecat: 1.900 euro
Valoare estimativă: € 1.500 - 2.500
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu