corneliu ostahie despre florentina voichi

un articol mai mult decat binevenit
aduce date biografice inedite, descompune si recompune ideile unei expozitii "complicate", reaminteste frumusetea unor imagini care au fost vazute si comentate prea putin...

"Pe la jumătatea lunii februarie, în toiul masivelor căderi de zăpadă care au troienit sudul şi o parte a estului României, la recomandarea pictorei Doina Moisescu (o să vedem mai încolo de ce nu folosesc termenul consacrat, cel de pictoriţă), m-am aventurat în afara Bucureştiului, la Palatul Mogoşoaia, unde se deschisese de câteva zile o expoziţie de pictură semnată de Florentina Voichi. Surpriza mea a fost cu atât mai mare cu cât acest nume nu-mi spunea absolut nimic. Am putut vedea acolo, în Galeria Cuhnia, vreo douzeci de lucrări care mi-au dezvăluit un artist extrem de interesant, a cărui abordare stilistică nu seamănă cu mai nimic din ceea ce se poate întâlni astăzi pe simezele galeriilor de artă româneşti. Este vorba de o pictură aşezată temeinic pe fundamentele estetice ale Renaşterii, Florentina Voichi făcând, cu un curaj sinucigaş, ar spune unii, câţiva uriaşi paşi înapoi peste secole de căutări, izbânzi şi revoluţii artistice pe care, iată, îşi permite acum să le ignore aproape în întregime."


am avut bucuria sa pot fotografia picturile florentinei si imagini din expozitie...

corneliu ostahie despre florentina voichi