Prestigiul, succesul, notorietatea unei case de licitatii este data de superlativele licitatiilor mai mult decat cifrele legate de incasari, numar de pozitii adjudecate sau alte cifre contabile. Este suficient ca o lucrare de arta sau un obiect sa fie licitat de trei-patru ori peste pretul de pornire pentru ca povestea sa faca inconjurul lumii (negustorime, bloguri, tv, agentii de stiri, presa, ziare etc). Apoi incep legendele, barfele, piesa avea nu stiu ce insemnare secreta, sau semnatura neidentificata cu siguranta este a unui artist mare etc etc etc. Cei care isi adjudeca astfel de lucrari sunt mai mult decat siguri ca au pus mana pe o piesa exceptionala a carei valoare va creste mult in timp, daca nu cumva deja are calitati magice....
Cert este ca interesul crescendo pentru cate o lucrare de arta este un moment deosebit pentru o licitatie, dorit de orice casa sau galerie de arta. Acestea sunt clipele de spectacol, care aduc tensiune adhoc si se incheie cu aplauze. Doi sau trei doritori ambitiosi si cu bani sunt suficienti pentru a provoca astfel de salturi de pret. Toate lumea este fericita: casa de licitatii are comision mare, deponentul obtine un pret mult peste cel banuit, cumparatorul va avea acasa o piesa de toata lauda, spectatorii au trait clipe de suspans pe care nu le anticipau iar licitatorii care au pierdut isi pastreaza meritul de a fi ridicat cota unei lucrari/piese la valoare “meritata” dar de putini stiuta.
Voi scrie pe acest blog despre astfel de superlative, mai ales in cazul operelor de arta.
Exista chiar mai multe tipuri de superlative in opinia mea. Salturile spectaculoase de pret de care am pomenit deja. Apoi exista lucrarile exceptionale dintr-o licitatie, care chiar daca se cumpara la valoare de pornire cu siguranta sunt repede prin valoarea artistica si culturala. Mai sunt de analizat si rateurile. Ele sunt superlative pierdute: lucrari care sunt pur si simplu refuzate dupa ce cu putin timp in urma au avut parte de oferte in crestere.
Prima licitatie din 2010 – Alis 16 ianuarie.
Operele importante:
- GHEORGHE PETRASCU (1872-1949), "Casa", semnat dreapta sus cu negru, ulei pe panza, 33x40cm. Preţ de pornire, Preţ de vânzare: 110000 lei
- NICOLAE DARASCU (1883-1959), "Venetia", semnat stanga jos cu negru, ulei pe panza, 44x59cm. Preţ de pornire, adjudecat 100000 lei
- ALEXANDRU CIUCURENCU (1903-1977), "Peisaj din Breaza", semnat dreapta jos in monograma cu ocru, ulei pe panza lipita pe carton, datat (1)957, 4x72.5cm. Preţ de pornire, Preţ de vânzare: 70000 lei
- VASILE GORDUZ (1933-2008), "Pui de strut", nesemnat, piatra, h=53cm.
Preţ de pornire, Preţ de vânzare: 8000 lei
Despre toate aceste lucrari am scris si in selectia pe care am facut-o inainte de licitatie.
Urmeaza vanzarile de exceptie.
Gh. Teodorescu Romanati (1891-1980), "Casa cu iedera", semnat dreaptra jos cu brun, ulei pe carton, 34.5x49cm. O lucrare traditionalista, nimic extraordinar nici in compozitie, nici in culoare sau tusa. O pictura corecta, cu atentie pe detalii, patriarhala... pretul a urcat de la 1600 la 2200 de lei.
Tia Peltz (1923-1999), "Zece ilustratii", semnate, cerneala neagra, 29.5x21cm fiecare. Licitatia a inceput de la 1000 de lei, adica 100 de lei un desen, un pret foarte bun. Nu e mare nici pretul la care s-a ajuns, 200 de lei desenul, adica 2000 de lei setul.
Aurel Jiquidi (1896-1962), "Cartofori", semnat dreapta jos in creion, tehnica mixta pe carton, 29x22cm. Nu este primul desen al lui Jiquidi pentru care se liciteaza serios. Cele color, cum este acesta au avut mai mare succes decat cele in creion sau carbune si care au ramas de multe ori nevandute. Tenta ironica a compozitiei si felul in care sunt prezentate personajele sunt specifice lui Jiquidi. Astfel de desene ale lui vor fi tot mai apreciate. Pornire: 1000 lei, adjudecare 2400 lei.
Elena Muller Stancescu, "Ghivece cu flori", semnat dreapta jos cu negru, ulei pe carton, 70x50cm. O lucrare care nu prevestea nimic nimic a iesit din anonimat prin pret: pornire: 1400 lei si adjudecare 2400.
Rudolf Schweitzer Cumpana (1886-1975), "Femeie in interior", nesemnat, ulei pe carton, 19x15cm.
O lucrare mica, deci. Si fara semnatura. La inceputul anilor 2000 a fost o explozie Cumpana, fiecare lucrare se licita intens si preturile pentru lucrarile lui s-au dublat in citeva luni. Acum, exista cateva lucrari pentru care oferta este crescendo, asa dupa cum exista si lucrari care nu se vand. De aceasta data pretul a urcat de la 2500 la 6000 lei. Un pret mic totusi dupa vanzarile din decembrie de la Armark: “La han”, o lucrare mare, ulei pe carton, 73 x 110,5 cm, semnat dreapta jos cu brun, adjudecata cu 10.000 de euro si “La vartelnita”, ulei pe carton, 60,5 x 50,5 cm, semnat si datat dreapta sus cu brun Schweitzer Cumpana, 1929 (interesant anul!!!)
(va urma)
PS
Augustin Costinescu (n.1943), "Autoportret", semnat dreapta sus cu ocru, ulei pe panza lipita pe carton, 32x31.5cm, datat (19)89, pe verso dedicatie olografa a autorului Preţ de pornire: 1500 lei. Nevândut.
Este o lucrarea a carei valoare va creste in istorie in paralel cu cota artistului.
marți, 19 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu