Se afișează postările cu eticheta ziarul de duminica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ziarul de duminica. Afișați toate postările
duminică, 4 octombrie 2015
duminică, 12 octombrie 2014
FIARE SI FERECATURI / AURELIA MOCANU DESPRE AUREL VLAD!
Atelierul lui Aurel Vlad şi, mai recent,
mansarda-depozit conexă, înţesate de lucrări, funcţionează imbatabil ca
fertilizatoare de scene. Artistul, complet imersat în prodigiosul
formelor sale, dialoghează animist cu toate dihăniile imaginate.
Conceptul estetic de „frust”, accelerat de creativitate pe palierul
antropomorf şi parabolic, este soclul unui efort neobosit de un sfert de
secol. După 1990, Aurel Vlad a devenit un nume-reper al sculpturii
româneşti. continuare
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
confesiuni marin gherasim/ partea a doua
Sfaturile şi profeţia lui Petru Comarnescu. /„Imitatorii” lui Marin Gherasim. / Ceuşescu în chip de îngeraş plutind. / Tronul şi Sfatul înţelepţilor care a păcălit Partidul.
- Parinţii când au văzut cum vă schimbaţi, cum vă modernizaţi ca artist, cum au reacţionat?
- Întrebarea este foarte subtilă… Ei au fost puţin chiar contrariaţi. Tatăl meu era un preot de vocaţie, el nu făcea o meserie din treaba aceasta. El în uşa altarului era transfigurat. Eu nu îl recunoşteam, avea o lumină extraordinară pe chip şi era alt om decât cel de acasă, cel care făcea treburi, ajuta familia... Când era în uşa altarului avea o lumină divină pur şi simplu, era parcă într-un nimb de lumină, chipul lui iradia. Tatal meu care mi-a dat această educaţie şi care m-a iniţiat în tainele imaginilor sacre, a fost puţin contrariat când a văzut că pictez oraşul tentacular şi cu tot tragismul acela al mediului urban. Iar altcineva, care de asemenea a investit în mine încredere şi mă vedea aşa ca un pictor al Bucovinei şi al mediului rural, Petru Comarnescu, când am avut la Sala Apollo vechi de pe Calea Victoriei o expoziţie cu ciclul urban, mi-a spus «Marin, dar parcă nu eşti tu acolo». M-a pus pe gânduri efectiv. Şi mi-a spus «Să mai reflectezi dacă nu faci un lucru mimetic». I-am spus, «Domnu Comarnescu, dar nu e de loc mimetic, eu trăiesc lucrul acesta aşa cum se vede, îl trăiesc cu cea mai mare intensitate şi cea mai mare autenticitate.» Dar, mi-a creat aşa un fel de un semn de întrebare care a lucrat în mine ani de zile. El, Petru Comrnescu, aştepta un pic altceva în evoluţia mea. Şi am regretat că el s-a stins fără să vadă, cum să spun, profeţia lui.
- Ce înseamnă Tronul? Lumea vede tronul, cetatea, coiful, semne ale puterii… Cum v-a venit ideea să reprezentaţi, să stilizaţi tronul încă din anii dictaturii?
- Tronul are o semnificaţie ambivalentă. Este şi o reflecţie la faptul că tronul este şi un tron al puterii pământeşti, pe el se instalează conducătorul, domnitorul, regele, prinţul, repezentanţii puterii pământeşti, lumeşti. În acelaşi timp, Ziditorul a toate, Dumnezeu, Iisus Cristos, sunt figuraţi în iconografia crestină ca stând pe tron şi tronul suprem este Tronul Judecăţii. Această ambivalenţă semantică m-a preocupat.
duminică, 17 noiembrie 2013
misiunea secreta a pietei de arta
În licitaţiile din această toamnă, nu artiştii consacraţi au făcut legea, nu cei care au tot poposit prin licitaţiile autohtone şi au revoluţionat în felul lor piaţa de artă până prin 2011.
Artiştii noi schimbă regulile. Iar în faţa acestei provocări, piaţa de artă, vrea nu vrea, trebuie să admită că are o misiune nouă: să se alinieze cu pieţele de afară. Este clar: cu „Care cu boi”, peisaje în manieră impresionistă sau clasică, cu case, flori, naturi moarte, arta românească nu va câştiga notorietate. Dar artiştii noi au ruşit să impună deja repere de cotă, atitudine, patrimoniu nou şi dinamic, fără sprijin de pe piaţa locală.
duminică, 10 noiembrie 2013
revolta preturilor mici
Dileme interesante pentru colecţionari: să cumpere artiştii mari, consacraţi, celebri, la preţuri mici sau să se avânte în a paria pe artiştii care acum îşi construiesc un (nou) palmares, o celebritate postumă sau contemporană, a căror istorie de piaţă acum prinde stabilitate? Paul Neagu de exemplu, nu a avut niciodată o atât de bogată şi variată prezenţă pe piaţa de artă de la noi. La fel şi Horia Damian, Ion Grigorescu, Ion Biţan, Sever Frenţiu, Mihai Rusu etc. Printre ei şi Ion Ţuculescu: vândut cu 75.000 de euro şi revenit în licitaţie cu doar 18.000 de euro („Dinamica materiei”)! Şi nu, nu este ciudat, ci doar arată poate cel mai evident o schimbare de strategie. Piaţa se mai poate mişca doar prin preţurile mici. Cele care de multe ori ajung mari prin licitări repetate. Tentaţia şi revolta preţurilor mici! Să vedem cine va câştiga de fapt.
continuare in ziarul de duminica
duminică, 6 octombrie 2013
amintiri din epoca bronzului/ 2
Sculptorilor le place epoca bronzului. Au păstrat şi aplică şi azi descoperiri străevchi. Arheologi, paleontologi şi meşteri cu suflet modern, în provocarea lor de a schimba sau doar de a duce mai departe istoria artei, ei apelează la unelte, proceduri, metode de lucru străvechi. Este o muncă dură, de atelier, de turnătorie şi iar de atelier. De la un model din lut sau gips se ajunge la obiecte monumentale uneori, miniaturi alteori, pregătite să reziste peste secole. Artiştii clasici au lăsat lumii statui monumentale copleşitoar, Rodin a modelat bronzul atât de suav şi provocator, iar Brâncuşi i-a lăsat moştenire strălucirea nemaivăzută.
În atelierul unui sculptor care lucrează în bronz nu e linişte aproape niciodată. Se lucrează cu lut, ceară, silicon, ipsos, foc… Din turnătorie ies forme brute, rupte parcă, trupuri dezmembrate, fragmente dintr-un puzzle greu de recompus pentru străini. Şi totuşi, la final, adunate, remodelate de fiecaere data aproape şi finisate, aceste fragmente se transformă într-o operă de artă.
Vedem aici mai multe fotografii de atelier cu trei sculptori care nu se feresc să modeleze bornzul: Mircea Roman, Aurel Vlaad şi Marian Zidaru. Sunt artişti cu concepţii, structură estetică şi pasiuni diferite. Şi-au construit opera în principal din lucrări în lemn, dar au pigmentat-o şi cu piese din bronz, grafică, instalaţii, ceramică. La început au optat pentru lucrări mici dar apoi au impus şi construcţii monumentale aşezate în spaţii deschise, publice ori private.
Mircea Roman îşi “solidifică” lucrările din lemn, compuse din bucăţi asamblate şi pictate, în bronzuri pe care le şlefuieşte şi le patinează până preiau ceva din caldura personajelor iniţiale din lemn… Aurel Vlad este “meşterul”: sudează, patinează, combină bronzul cu arama şi adună astfel personaje mici în mulţimi copleşitoare. Marian Zidaru ridică bronzul în lumea îngerilor, sau îl aşează cu o gingăşie copilărească pe un pământ pregătit să îi dea viaţă. Încă de la legendara expoziţie din 1985 de la Muzeul Satului – Rememorare sau Crăciun însângerat, Marian Zidaru a transformat forme de viaţă primară în bronz. A fost o expoziţie închisă după câteva ore, cu un catalog trimis la topit din care totuţi s-au păstrat câteva exemplare. Pe copertă sunt aşezate multe piese din bronz ce par fragmente de viaţă “împietrite” şi scoase la lumină de un paleotolog artist.
În aceste “amintiri” din epoca bronzului, imaginile de atelier păstrează mult mai bine decât cuvintele fragmente din travaliul care precede naşterea unei creaţii din bronz.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
