de lucruri frumoase nu ne saturam niciodata

joi, 22 august 2013

sighisoara by night



Share/Save/Bookmark

mircea roman vandut la christie's

Mircea Roman, Surrender, signed and numbered Roman/ 12 (on the reverse) and signed Roman (also on the reverse), patined bronze. Price Realized £1,625

Mircea Roman la Christie’s. Un colecţionar din Marea Britanie a scos la vânzare două bronzuri mai vechi ale sculptorului. Casa de licitaţii l-a căutat pe artist, a vrut să afle istoria pieselor, a verificat direct la sursă autenticitatea, tirajul, semnăturile. Pe site, scrie onest: Mircea Roman (Romanian, born 1958) aşa cum scrie în cazul tuturor autorilor, numele, ţara, anii. „Surrender” a fost licitat de la 1500 la 1625 lire sterlien, peste 2500 dolari, iar Roman este încă un artist român care intră în patrimoniul marilor case de licitaţii. A fost vorba despre un bronz, o lucrare mică, turnată în serie compactă. Va conta mult dacă vor ajunge la strigare şi lucrări mari, din lemn, din seria care l-au impus pe Mircea Roman în toată lumea.

Un al doilea bronz, Radiografie, nu s-a mai licitat.
 

Share/Save/Bookmark

marți, 20 august 2013

movement/ magazia/ storage/ mircea roman/

2012
Share/Save/Bookmark

work in progress

atelier marian zidaru/ bucuresti/ iulie 2013
Share/Save/Bookmark

luni, 19 august 2013

mircea cantor despre corneliu brudascu. maestrul/

„Maestrul Corneliu Brudașcu este partea nevăzută a icebergului, a ceea ce unanim se acceptă ca fiind Școala de la Cluj. Pictorii generației tinere – și îi amintim aici pe Victor Man, Șerban Savu, Adrian Ghenie, Radu Comșa sau Marius Bercea – au trecut pe la atelierul său, sau au fost la un moment dat atinși de aura picturii sale. Alții îl știu din anii ’70 din tablourile sale hiperealiste. Deși discret și retras în atelier, întîlnirea cu pictura lui îți provoaca un șoc vizual. In aceste timpuri când pictura reflectă lumea din jur prin aspirații de dialog cu subiecte socio-istorice, imitări ale unor mitologii personale sau metafizice, Corneliu Brudașcu tratează cu o plăcere aproape voluptoasă teme simple: flori, peisaje, portrete (remarcabile portretele sale de trompetiști). In camera de oaspeți la MNAC, Maestrul Brudașcu va prezenta o operă inedită: „Buchet pentru un lider”, un tablou de mari dimensiuni (161 cm x 161 cm) – o propunere care, pe cât de banală ar părea din titlu, pe atât e de îndrazneață în abordare și reprezentare. Nu trebuie uitat că în urmă cu mai bine de două decenii artiștii erau invitați să îl onoreze pe conducătorul țării, Nicolae Ceaușescu, prin opere care au rămas mărturie vremurilor. Atunci printre alții îl puteam regăsi și pe Corneliu Brudașcu. De data acesta însă, deloc inocent, dat fiind locul unde va fi expusă lucrarea sa – MNAC / Casa Poporului – tabloul vine ca ecou la un gest, reactualizat în forță, un fel de omagiu echivoc.” (Mircea Cantor)

Corneliu Brudaşcu este născut pe data de 28 ianuarie 1937, la Tusa, judeţul Sălaj. A absolvit Institutul de Artă Plastică „Ioan Andreescu” din Cluj, promoţia 1962. Stabilit în Cluj, a fost profesor la Liceul de Artă „Romulus Ladea”. Activitatea sa profesională numără expoziţii personale, atât în ţară, cât şi în străinătate, dintre care enumerăm (selectiv): 2011 – 2012 East of Eden – Photorealism: Versions of Reality, Ludwig Museum, Budapest, HU; 2012 The Summer Salon, Plan B, Cluj, RO; 2011 The May Salon, Plan B Cluj, RO; 2010 Romanian Cultural Resolution, Spinnerei, Leipzig, DE / Club Electro Putere, Craiova, RO; 1996 Bev’s Fine Art Inc, Raleigh, North Carolina, USA (solo); 1982 The 6th International Biennale of Painting, Kosice, SK; 1973 International content for Portrait, Cagnes-sur-Mer, FR.


Share/Save/Bookmark

bricul mircea

15 august 2013
Share/Save/Bookmark

marian zidaru, un catalog dintr-o alta epoca

va urma!
Share/Save/Bookmark

rochia cu flori...

mircea roman, lemn/pictat/asamblat
ultima versiune...
imagine de atelier/ iulie 2013
Share/Save/Bookmark

duminică, 18 august 2013

la Negresti Oas copiii se joaca printre sculpturi...

La Negreşti Oaş copiii se joacă printre sculpturi. Cei mari au ridicat la început câteva clădiri importante în care acum sunt Spitalul, Muzeul, Primăria, un pic mai departe biserica. Pe parcela din faţă au lăsat loc de plantat copaci, iarbă, bănci. Copacii au crescut mari şi ascund clădirile care şi ele au devenit reprezentate ale vremurilor când oamenilor le plăcea să se îngrijescă de toate atunci când puneau la cale centrul unui oraş sau propria gospodărie...
Alţi oameni mari au gândit în anii din urmă că parcul şi implicit oraşul lor merită să primescă şi din bogăţia altora iar mai mulţi sculptori au primit libertatea de a modela piatra şi oţelul, de a ciopli lemnul şi şlefui marmura. Mai multe sculpturi au devenit astfel simboluri ale Negreşti Oaşului. Astfel, Muzeul Ţării Oaşului a devenit un muzeu deschis, un muzeu care, în sens bun, acaparează oraşul. La câteva străzi distanţă, pe un deal care a rămas şi el neaşteptat de verde, prins între o stradă cu case/vile şi albia rustică a râului Tur, este un fel de muzeu al satului oşan. Case vechi din chirpici şi lemn, o biserică tradiţională din lemn în care pictura s-a păstrat impecabil, o moară unde şi azi oamenii locului vin să îşi macine grăunţe, o vâltoare perfect funcţională şi folositoare pentru covoare, pături, cuverturi şi alte ţesături grele, horincia, un han de acum câteva secole, o fierărie. Este un colţ din altă lume, simplă, sinceră, care îşi căuta prosperitatea în fiecare clipă…
Sculpturile din parc, muzeul de pe dealul cel verde şi sediul, clădirea de piatră a Muzeului Ţării Oaşului, nu numai că se învârt toate în jurul centrului urbei, dar poartă prietenii unice şi puternice. Pe toate, cele omeneşti şi cele obşteşti, le leagă Remus Vârnav. Un om care a restaurat respectul pentru cele vechi şi a înmulţit muzeul în aer liber dar a şi înnoit gustul oşenilor prin parcul de sculpturi, artiştii invitaţi, expoziţiile deschise la muzeu şi cărţile editate. Ultima tipăritură este catalogul „Amprenta omului” al pictorului Dorel Petrehuş. Este cel mai recent fragment din lucrarea unui pictor, om al locului şi călător în ale artei. Petrehuş a fost şi şi-a dorit mereu să fie oşan şi lăpuşan deopotrivă. Locuieşte pe strada Garoafelor, pictează tomografii, amprente, enclave. Când se porneşte însă prin lume cu câte o expoziţie, pare un globetrotter. Schimbă lumea culorilor de fiecare dată, te învaţă să vezi prin fragmentele decupate anume de el, leagă lumea noastră de un expresionism voios şi tulburător în acelaşi timp.
În muzeul oşenilor Dorel Petrehuş este altul, un artist martor. Stă alături de lucrările unui prieten sculptor a cărui celebritate a sărit peste continente: Mircea Roman. Un „Om la zid” al lui Mircea şi o pictură a lui Dorel păzesc intrarea şi scara principală a muzeului. Iar pictura lui Dorel nu face decât să ne arate locul în care a fost realizată sculptura lui Mircea: nu şopron din Muzeul în aer liber, cel cu case vechi de pe dealul verde din miezul unui oraş. Şi uite aşa, Dorel a creat o legătură istorică: muzeele, artiştii, istoria clipei.
Mircea a revenit la Muzeu, la şopronul de lângă apă, la prietenii Dorel şi Remus. Tot la acel şopron (de la intrarea într-un străvechi atelier de fierărie) a adus în această vară şi mulţi alţi prieteni, printre care pictorii Florentina Voichi şi Mihai Sârbulescu. Altădată Mircea Roman a fost cel invitat la lucru şi a lăsat în parcul despre care vorbeam la început o marmură, una dintre Piramidele lui irepetabile.
Cam aşa a început povestea prieteniei de la Negreşti Oaş, o poveste şi o prietenie care se pare că nu se vor termina niciodată. Pe care sigur nu le voi uita vreodată.

iulie 2013

Share/Save/Bookmark