in fata aceastei realizari, aishe este un record fals, prefacut, nedrept. eficient insa pentru lansarea artmark...
Se afișează postările cu eticheta aise. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta aise. Afișați toate postările
joi, 6 iunie 2013
una dintre cele mai teribile creatii a lui ressu, mult peste recordul aishe
Camil Ressu în Licitația de Vară: Turnul Negru spre Șcheii Brașovului, Valoare estimativă: € 9.000 - 16.000
in fata aceastei realizari, aishe este un record fals, prefacut, nedrept. eficient insa pentru lansarea artmark...
in fata aceastei realizari, aishe este un record fals, prefacut, nedrept. eficient insa pentru lansarea artmark...
sâmbătă, 9 iulie 2011
trei ani de recorduri si finantari uriase...
Totul a început cu "Fata în roz". Era la începutul lunii decembrie 2008, când luxul a fost impus fără discreţie pe piaţa de artă. Buzeştiul prea înghesuit, Covacii şi Gabrovenii cu amestecul de mirosuri grele şi valutişti falimentari, Galeriile fastuoase, care s-au lichidat peste noapte aşa cum şi apăruseră, compuneau istoria complicată, nespusă dar boemă, de piaţă neagră la vedere pentru tranzacţiile de artă, aşa zisa piaţă liberă.
Anul începuse cu trei case de licitaţii care îşi căutau gloria facând o joncţiune între colecţionarii mai discreţi şi negustorii, moştenitorii şi samsarii cu identităţi volatile, de talcioc. Totul s-a mutat brusc la Hotel Radisson într-o sală pompoasă, cu invitaţii trimise unui public-ţintă bine descoperit (sau poate chiar ştiut, dar nefolosit), cu cataloage de muzeu în tiraj de masă, cu atragerea presei pentru a prezenta spectacolul şi, şarmant, măgulitor, respectuos, tablourile erau manevrate de băieţi care purtau manuşi albe...
Evident, în spatele acestei poveşti care s-a dorit din start de mare succes, a fost şi o investiţie impresionantă comparativ cu oricare dintre cele precedente de pe piaţa de artă. Au trecut trei ani şi Artmark, casa de licitaţii care se lansa atunci, a devenit lider pe piaţa de artă şi manevrează operele de top de la un record la altul, are un portofoliul de lucrări neştiut, dar care i-a parmis să primescă o finanţare de un milion de euro de la o bancă importantă. Povestea de succes pare bine reprezentată de "Fata în roz", tabloul lui Tonitza care s-a vândut "din prima" cu un record de piaţă: 120.000 de euro şi a ridicat suma tranzacţiilor de la acea primă licitaţie Artmark la o sumă fabuloasă: peste 570.000 de euro.
"Fata în roz" nu mai există acum în niciun top, Tonitza are un nou record - "Pe verandă" (155.000 euro), iar lista primelor zece tranzacţii ca valoare este dominată din nou de Grigorescu plus un Ressu şi un Luchian.
În 2008, Grigorescu era "limitat" la o tranzacţie din 2003, de 60.000 euro şi era depăşit de Tonitza şi Pallady. Lista a fost preluată din mers, Tonitza a urcat la peste 100.000 de euro lejer, apoi Pallady, şi au fost promovate tranzacţii-cheie pentru Luchian şi Andreescu, Ţuculescu, Marcel Iancu şi Victor Brauner. Piaţa de artă s-a dezvoltat în ritmul Artmark, o convenţie comercială bine regizată, cu intrigi şi concurenţă pentru creaţii de peste 200.000 de euro în licitaţii cu piese care au depăşit de mai multe ori milionul de euro. Concurenţa raportează achiziţii de sub 50% din ofertă, în timp ce Artmark a avut şi randament de peste (!) 100%, tranzacţii şocante, oferte fabuloase şi interacţiuni cu miliardari de poveste.
Poate cea mai de succes invenţie a casei de licitaţii a fost înfiinţarea unui departament de vânzări pe modelul pieţei produselor de lux, cu eleganţă, insistenţă, cochetărie şi infiltrare în mediile de afaceri deloc artistice, dar unde se rulează miliarde de euro.
În paralel a început o "vânătoare" de capodopere, piese remarcabile din colecţii importante numai bune pentru tranzacţii care să participe la legenda Artmark. Şi au fost piese din colecţiile Dona, Puica, Ivaşcu... Pasul esenţial sunt "prevânzările", care permit de fapt ca deponenţilor să li se garanteze preţuri cel puţin asemănătoare cu cele anterioare. Dar nici acest sistem nu va putea schimba istoria unor tranzacţii ieşite din comun: Pissaro, Aişe a lui Ressu şi "Port" de Marcel Iancu din colecţia Dona, aşa zisul Delacroix, Dali într-o formulă ambiguă. Pur şi simplu, în catalog şi pe site era scris: Eugène Delocroix - "Barca lui Dante".
Pictura s-a cumpărat. Dar, de fapt, era o lucrare atribuită atelierului marelui pictor sau o copie de epocă şi nimeni din lume nu ar fi considerat că este un Delacroix autentic. Menţiunea "atelier Delacroix" apărea, ce-i drept, dar pe "rândul doi". Pictura s-a adjudecat cu 22.500 euro, un preţ corespunzător provenienţei sale şi nu legendei.
Aişe a lui Ressu rămâne în top, pictura este mai importantă decât întreaga operă a pictorului şi rămâne, dintre "tranzacţiile ciudate" ale Artmark, cea mai transparentă: a fost cumpărată la preţ fără precedent de Dinu Patriciu care are, sau doar avea, interese financiare directe în companie. A urmat un schimb de replici cu înţepături între personaje importante de pe piaţă care nu au fost de acord cu preţul, mai ales că un alt nud al lui Ressu a fost scos la vânzare la un preţ mult mai mic, dar nu a primit nicio ofertă.
Artmark are şi un departament de private sales, care nu vizează topurile licitaţiilor, dar vinde piese importante la preţuri "necomunicate". Cu ambiţii bine definite, PR abundent, investiţii serioase, tranzacţii impresionante, cu "cel mai scump centrimetru de artă", "cel mai mare car cu boi", "cea mai mare pânză Tonitza" scoasă la licitaţie, "cea mai mare lucrare de artă" vândută la licitaţie şi alte "recorduri de comunicare", cu un portofoliu bine revigorat cu vânzări de top, Artmark a făcut o revoluţie pe piaţa de artă care îmi place să spun că se remarcă în pirmul rând nu prin "laudele" bugetare, ci prin faptul că a atras la licitaţii public cât să umple sala Operei Naţionale, că a făcut să se vorbească despre licitaţiile de artă mai mult decât în cluburile frecventate de negustori, că a adus în piaţă un public cu bani, dar necunoscător al investiţiei culturale, că a provocat mult mai mulţi oameni să se viseze colecţionari de artă aşa cum nu s-a întâmplat din 90 până acum. Colecţionarii trebuie să fie cu ochii pe Artmark (o afacere cu doar doi asociaţi, Alexandru Bâldea şi Manuela Plăpcianu), nu neapărat ca să cumpere, ci mai ales ca să privească şi să aleagă.
numarul 1 ni topu vanzarilor la goldart> pallady - ... ÎN ROCHIE VERNIL PE FOTOLIU ROŞU. adjudecat 232500 LEI plus taxe
cel mai scump tablou din topul Alis: Stefan Luchian, In atelier, adjduecat in 27 februarie 2010 cu 93827 euro plus taxe.
foto: artmarkfoto. reproduceri goldart, alis, artmark
"Fata în roz" nu mai există acum în niciun top, Tonitza are un nou record - "Pe verandă" (155.000 euro), iar lista primelor zece tranzacţii ca valoare este dominată din nou de Grigorescu plus un Ressu şi un Luchian.
În 2008, Grigorescu era "limitat" la o tranzacţie din 2003, de 60.000 euro şi era depăşit de Tonitza şi Pallady. Lista a fost preluată din mers, Tonitza a urcat la peste 100.000 de euro lejer, apoi Pallady, şi au fost promovate tranzacţii-cheie pentru Luchian şi Andreescu, Ţuculescu, Marcel Iancu şi Victor Brauner. Piaţa de artă s-a dezvoltat în ritmul Artmark, o convenţie comercială bine regizată, cu intrigi şi concurenţă pentru creaţii de peste 200.000 de euro în licitaţii cu piese care au depăşit de mai multe ori milionul de euro. Concurenţa raportează achiziţii de sub 50% din ofertă, în timp ce Artmark a avut şi randament de peste (!) 100%, tranzacţii şocante, oferte fabuloase şi interacţiuni cu miliardari de poveste.
Poate cea mai de succes invenţie a casei de licitaţii a fost înfiinţarea unui departament de vânzări pe modelul pieţei produselor de lux, cu eleganţă, insistenţă, cochetărie şi infiltrare în mediile de afaceri deloc artistice, dar unde se rulează miliarde de euro.
În paralel a început o "vânătoare" de capodopere, piese remarcabile din colecţii importante numai bune pentru tranzacţii care să participe la legenda Artmark. Şi au fost piese din colecţiile Dona, Puica, Ivaşcu... Pasul esenţial sunt "prevânzările", care permit de fapt ca deponenţilor să li se garanteze preţuri cel puţin asemănătoare cu cele anterioare. Dar nici acest sistem nu va putea schimba istoria unor tranzacţii ieşite din comun: Pissaro, Aişe a lui Ressu şi "Port" de Marcel Iancu din colecţia Dona, aşa zisul Delacroix, Dali într-o formulă ambiguă. Pur şi simplu, în catalog şi pe site era scris: Eugène Delocroix - "Barca lui Dante".
Pictura s-a cumpărat. Dar, de fapt, era o lucrare atribuită atelierului marelui pictor sau o copie de epocă şi nimeni din lume nu ar fi considerat că este un Delacroix autentic. Menţiunea "atelier Delacroix" apărea, ce-i drept, dar pe "rândul doi". Pictura s-a adjudecat cu 22.500 euro, un preţ corespunzător provenienţei sale şi nu legendei.
Aişe a lui Ressu rămâne în top, pictura este mai importantă decât întreaga operă a pictorului şi rămâne, dintre "tranzacţiile ciudate" ale Artmark, cea mai transparentă: a fost cumpărată la preţ fără precedent de Dinu Patriciu care are, sau doar avea, interese financiare directe în companie. A urmat un schimb de replici cu înţepături între personaje importante de pe piaţă care nu au fost de acord cu preţul, mai ales că un alt nud al lui Ressu a fost scos la vânzare la un preţ mult mai mic, dar nu a primit nicio ofertă.
Artmark are şi un departament de private sales, care nu vizează topurile licitaţiilor, dar vinde piese importante la preţuri "necomunicate". Cu ambiţii bine definite, PR abundent, investiţii serioase, tranzacţii impresionante, cu "cel mai scump centrimetru de artă", "cel mai mare car cu boi", "cea mai mare pânză Tonitza" scoasă la licitaţie, "cea mai mare lucrare de artă" vândută la licitaţie şi alte "recorduri de comunicare", cu un portofoliu bine revigorat cu vânzări de top, Artmark a făcut o revoluţie pe piaţa de artă care îmi place să spun că se remarcă în pirmul rând nu prin "laudele" bugetare, ci prin faptul că a atras la licitaţii public cât să umple sala Operei Naţionale, că a făcut să se vorbească despre licitaţiile de artă mai mult decât în cluburile frecventate de negustori, că a adus în piaţă un public cu bani, dar necunoscător al investiţiei culturale, că a provocat mult mai mulţi oameni să se viseze colecţionari de artă aşa cum nu s-a întâmplat din 90 până acum. Colecţionarii trebuie să fie cu ochii pe Artmark (o afacere cu doar doi asociaţi, Alexandru Bâldea şi Manuela Plăpcianu), nu neapărat ca să cumpere, ci mai ales ca să privească şi să aleagă.
numarul 1 ni topu vanzarilor la goldart> pallady - ... ÎN ROCHIE VERNIL PE FOTOLIU ROŞU. adjudecat 232500 LEI plus taxe
cel mai scump tablou din topul Alis: Stefan Luchian, In atelier, adjduecat in 27 februarie 2010 cu 93827 euro plus taxe.
vineri, 10 septembrie 2010
un ressu care merita. si un pacea...
un ressu care merita:
Camil Ressu (1880-1962) - PEISAJ CU RÂU, ulei/carton, semnat dreapta jos. Lucrarea a fãcut parte din colecţia Malaxa, 47,3 x 60 cm.
sper ca se va licita fara presiunea, falsa oarecum, a faptului ca o pictura a lui ressu, Aise, este in topuri cea mai scumpa opera de arta cumparata la licitatiile din romania. acea tranzactie nu se mai poarte repeta din cel putin doua motive: o pictura asemanatoare nu mai exista la ressu si nici alte lucrari ale artistului nu mai are istorii asemanatoare, iar in al doilea rand, aise s-a vandut intr-o conjunctura bine construita mediatic si financiar de partile implicate. acum, peisajul lui ressu se liciteaza la Goldart duminica cu Pret estimativ: 60000-65000 LEI.
mai recomand de la Goldart si Ion Pacea (1924 - 1999) - LA COSTINEŞTI, ulei/pânzã, semnat stânga jos,
54 x 65 cm. Pret estimativ: 10000 - 11000 LEI. adica, mie imi place:
Camil Ressu (1880-1962) - PEISAJ CU RÂU, ulei/carton, semnat dreapta jos. Lucrarea a fãcut parte din colecţia Malaxa, 47,3 x 60 cm.
mai recomand de la Goldart si Ion Pacea (1924 - 1999) - LA COSTINEŞTI, ulei/pânzã, semnat stânga jos,
54 x 65 cm. Pret estimativ: 10000 - 11000 LEI. adica, mie imi place:
joi, 6 mai 2010
un tonitza ciudat...
sambata, la Alis, un Tonitza straniu. o lucrare in ulei, nedatata si fara referinte... cu un pret de pronire pe masura
NICOLAE N.TONITZA (1886-1940), "In asteptare", semnat stanga jos cu negru, ulei pe carton, 23x16cm.
Preţ de pornire: 39000 lei
compozitia este interesanta ca joc de umbre si lumini, griurile, pe suprafete mari, se impun categoric... in asteptare, la umbra... personajul nu iese nicium in evidenta...si toate tonurile isi poarta propria umbra, griul...
la aceeasi licitatie, un nou BABA
CORNELIU BABA (1906-1997), studiu pentru "Regele nebun", semnat deapta jos cu alb, ulei pe carton, datat (19)93, 35x26cm. Preţ de pornire: 80000 lei
si doua personaje feminine, care ne amintesc de AISE de la Artmark (al lui Patriciu de fapt) si de NUDUL IN FOTOLIU ROSU de la Goldart
CAMIL RESSU (1880-1962), "Odihna modelului", semnat stanga jos in creion, ulei pe carton, 65x50cm. Preţ de pornire: 48000 lei
IOSIF ISER (1881-1958), "Balerina la Folies Bergeres", semnat dreapta jos in creion, ulei si guasa pe carton subtire lipit pe panza, datat (19)39, 52x46cm. Preţ de pornire: 80000 lei
NICOLAE N.TONITZA (1886-1940), "In asteptare", semnat stanga jos cu negru, ulei pe carton, 23x16cm.
Preţ de pornire: 39000 lei
compozitia este interesanta ca joc de umbre si lumini, griurile, pe suprafete mari, se impun categoric... in asteptare, la umbra... personajul nu iese nicium in evidenta...si toate tonurile isi poarta propria umbra, griul...
la aceeasi licitatie, un nou BABA
CORNELIU BABA (1906-1997), studiu pentru "Regele nebun", semnat deapta jos cu alb, ulei pe carton, datat (19)93, 35x26cm. Preţ de pornire: 80000 lei
si doua personaje feminine, care ne amintesc de AISE de la Artmark (al lui Patriciu de fapt) si de NUDUL IN FOTOLIU ROSU de la Goldart
CAMIL RESSU (1880-1962), "Odihna modelului", semnat stanga jos in creion, ulei pe carton, 65x50cm. Preţ de pornire: 48000 lei
0
comentarii
Etichete:
aise,
alis,
artmark,
corneliu baba,
goldart,
iosif iser,
patriciu,
ressu,
tonitza
Etichete:
aise,
alis,
artmark,
corneliu baba,
goldart,
iosif iser,
patriciu,
ressu,
tonitza
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Cele mai scumpe 10 picturi vandute in Romania dupa 1990
publicat ni ZF si ZD 02.09.2009
In lumea artelor frumoase, topurile, in marea lor majoritate, depind de cifre. Clasamentele se fac in functie de cote, de numar de lucrari vandute, de palmaresul expunerii... Romanii au prins gustul de a cumpara tablouri, sculpturi si desene dupa valoarea de piata simultan cu apetitul pentru libera circulatie a operelor de arta. S-au destramat colectii celebre si s-au format altele. Arta se muta din casele vechilor familii burgheze spre vilele cu miros de tencuiala proaspata.
Preturile au sarit de la mii la zeci de mii si apoi la sute de mii de euro. Din 1990 casele de licitatii au animat piata de arta, si-au comunicat tranzactiile si sunt singurele care ofera clasamente. La cifre, pentru cele mai scumpe10 picturi s-a cheltuit mai putin de un milion de euro. Iata care au fost cele mai dorite opere de arta in Romania, dupa 1990:
1. „Aise" - Camil Ressu, ulei pe panza, adjudecat cu 160.000 euro, Artmark - iunie 2009
2. „Port" - Marcel Iancu, ulei pe panza, adjudecat cu 130.000 euro, Artmark - iunie 2009
3. „Fata in roz" - Nicolae Tonitza, ulei pe carton, adjudecat cu 120.000 euro, Artmark - decembrie 2008
4. „Minora"- Nicolae Tonitza, ulei pe carton, adjudecat cu 104.360 euro, Goldart - noiembrie 2008
5. „Studiu pentru un portret" - Nicolae Tonitza, ulei pe carton, adjudecat cu 97.000 euro, Monavissa - noiembrie 2007
6. „Păunii privirilor" - Ion Tuculescu, ulei pe carton, adjudecat cu 80.000 euro, Artmark - decembrie 2008
7. „Nud cu esarfa galbena" - Theodor Pallady, ulei pe carton, adjudecat cu 75.757 euro, Alis - martie 2007
8. „Nud vazut din spate" - Nicolae Tonitza, ulei pe carton, adjudecat cu 70.422 euro, Alis - aprilie 2008
9. „Toledo - Podul Alcantara" - Gheorghe Petrascu, ulei pe panza, adjudecat cu 60.307 euro, Alis – septembrie 2008
10. „Fata culcata in iarba" - Nicolae Grigorescu, ulei pe panza, adjudecat cu 59.900 euro, Alis - noiembrie 2003
Istoria unui record
Iosif Dona a cumparat in 1928 "Aise" - Nud" al lui Ressu cu o suma care a speriat concurenta si a bulversat breasla pictorilor. Peste doi ani, face o noua achizitie spectaculoasa, "Dulgherul" sau "Taietorul de lemne" al lui Camille Pissaro. Cele doua capodopere au stat alaturi in casa doctorului Iosif Dona pana in 1979, acum fix 30 de ani, cand Maria Cristina Elena Dona, fiica lui, doneaza statului 242 de piese din mostenirea familiei, printre care si cele doua tablouri.
Nudul lui Ressu a deschis o alta epoca pentru piata de arta romaneasca. S-a intrat clar, programat, in zona capodoperelor de talie internationala.
Trebuie remarcat ca lucrarea are mai multe superlative. In primul rand este vorba despre compozitia fascinanta, despre linia desenului cu totul extraordinara, de tehnica impecabila, de accentele de penel care dau un farmec aparte picturii... Desi nu avem insemnari despre acest tablou, exista o fotografie de epoca in care se vede cu cata prestanta se impunea in locul de pe perete pe care i l-a ales doctorul colectionar. Este inconjurat de tablouri mai mici, de desene, iar odalisca, din intorsatura capului, parca le priveste cu un aer de curtezana...
Este una dintre cele mai mari compozitii nud din pictura moderna de la noi. A reprezentat foarte probabil incununarea pasiunii pentru nuduri a medicului colectionar. Este probabil ca lucrarea a fost tentanta si pentru alti cumparatori ai vremii, din moment ce desenul care a stat la baza compozitiei se afla in colectia Zambaccian. Pictura si-a adjudecat-o Iosif Dona si a ramas cea mai scumpa achizitie a colectiei. Acum, si-a gasit un alt stapan si a devenit cea mai scumpa achizitie de pictura romaneasca a momentului.
In lumea artelor frumoase, topurile, in marea lor majoritate, depind de cifre. Clasamentele se fac in functie de cote, de numar de lucrari vandute, de palmaresul expunerii... Romanii au prins gustul de a cumpara tablouri, sculpturi si desene dupa valoarea de piata simultan cu apetitul pentru libera circulatie a operelor de arta. S-au destramat colectii celebre si s-au format altele. Arta se muta din casele vechilor familii burgheze spre vilele cu miros de tencuiala proaspata.
Preturile au sarit de la mii la zeci de mii si apoi la sute de mii de euro. Din 1990 casele de licitatii au animat piata de arta, si-au comunicat tranzactiile si sunt singurele care ofera clasamente. La cifre, pentru cele mai scumpe10 picturi s-a cheltuit mai putin de un milion de euro. Iata care au fost cele mai dorite opere de arta in Romania, dupa 1990:
1. „Aise" - Camil Ressu, ulei pe panza, adjudecat cu 160.000 euro, Artmark - iunie 2009
2. „Port" - Marcel Iancu, ulei pe panza, adjudecat cu 130.000 euro, Artmark - iunie 2009
3. „Fata in roz" - Nicolae Tonitza, ulei pe carton, adjudecat cu 120.000 euro, Artmark - decembrie 2008
4. „Minora"- Nicolae Tonitza, ulei pe carton, adjudecat cu 104.360 euro, Goldart - noiembrie 2008
5. „Studiu pentru un portret" - Nicolae Tonitza, ulei pe carton, adjudecat cu 97.000 euro, Monavissa - noiembrie 2007
6. „Păunii privirilor" - Ion Tuculescu, ulei pe carton, adjudecat cu 80.000 euro, Artmark - decembrie 2008
7. „Nud cu esarfa galbena" - Theodor Pallady, ulei pe carton, adjudecat cu 75.757 euro, Alis - martie 2007
8. „Nud vazut din spate" - Nicolae Tonitza, ulei pe carton, adjudecat cu 70.422 euro, Alis - aprilie 2008
9. „Toledo - Podul Alcantara" - Gheorghe Petrascu, ulei pe panza, adjudecat cu 60.307 euro, Alis – septembrie 2008
10. „Fata culcata in iarba" - Nicolae Grigorescu, ulei pe panza, adjudecat cu 59.900 euro, Alis - noiembrie 2003
Istoria unui record
Iosif Dona a cumparat in 1928 "Aise" - Nud" al lui Ressu cu o suma care a speriat concurenta si a bulversat breasla pictorilor. Peste doi ani, face o noua achizitie spectaculoasa, "Dulgherul" sau "Taietorul de lemne" al lui Camille Pissaro. Cele doua capodopere au stat alaturi in casa doctorului Iosif Dona pana in 1979, acum fix 30 de ani, cand Maria Cristina Elena Dona, fiica lui, doneaza statului 242 de piese din mostenirea familiei, printre care si cele doua tablouri.
Nudul lui Ressu a deschis o alta epoca pentru piata de arta romaneasca. S-a intrat clar, programat, in zona capodoperelor de talie internationala.
Trebuie remarcat ca lucrarea are mai multe superlative. In primul rand este vorba despre compozitia fascinanta, despre linia desenului cu totul extraordinara, de tehnica impecabila, de accentele de penel care dau un farmec aparte picturii... Desi nu avem insemnari despre acest tablou, exista o fotografie de epoca in care se vede cu cata prestanta se impunea in locul de pe perete pe care i l-a ales doctorul colectionar. Este inconjurat de tablouri mai mici, de desene, iar odalisca, din intorsatura capului, parca le priveste cu un aer de curtezana...
Este una dintre cele mai mari compozitii nud din pictura moderna de la noi. A reprezentat foarte probabil incununarea pasiunii pentru nuduri a medicului colectionar. Este probabil ca lucrarea a fost tentanta si pentru alti cumparatori ai vremii, din moment ce desenul care a stat la baza compozitiei se afla in colectia Zambaccian. Pictura si-a adjudecat-o Iosif Dona si a ramas cea mai scumpa achizitie a colectiei. Acum, si-a gasit un alt stapan si a devenit cea mai scumpa achizitie de pictura romaneasca a momentului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
