Se afișează postările cu eticheta mircea roman. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mircea roman. Afișați toate postările
vineri, 27 ianuarie 2017
sâmbătă, 14 ianuarie 2017
vineri, 13 ianuarie 2017
duminică, 15 mai 2016
marți, 22 septembrie 2015
miercuri, 19 august 2015
la Combinat...
Adresa: La Combinat! O adresa oarecum fictivă, ruinata, pusă pe o lista
mizera DAR de fapt un loc care renaște încet, prea încet, mult prea
încet pe spezele unor artiști care si-au facut adică casa, atelier, sala
de expoziții... Acum in curtea combinatului, pe stâlpul cel mai înalt,
se înaltă o Doamna, o imagine simbol a artei care irca peste ruine,
peste hale ruginite, peste locuri părăsite... O lucrare de Mircea Roman,
cel care a umplut Magazia cu Arta!
duminică, 5 iulie 2015
marți, 3 martie 2015
duminică, 22 februarie 2015
Amintiri din Epoca bronzului
Sculptorilor le place epoca bronzului. Au păstrat şi aplică şi azi descoperiri străevchi. Arheologi, paleontologi şi meşteri cu suflet modern, în provocarea lor de a schimba sau doar de a duce mai departe istoria artei, ei apelează la unelte, proceduri, metode de lucru străvechi. Este o muncă dură, de atelier, de turnătorie şi iar de atelier. De la un model din lut sau gips se ajunge la obiecte monumentale uneori, miniaturi alteori, pregătite să reziste peste secole. Artiştii clasici au lăsat lumii statui monumentale copleşitoare, Rodin a modelat bronzul atât de suav şi provocator, iar Brâncuşi i-a lăsat moştenire strălucirea nemaivăzută.
În atelierul unui sculptor care lucrează în bronz nu e linişte aproape niciodată. Se lucrează cu lut, ceară, silicon, ipsos, foc… Din turnătorie ies forme brute, rupte parcă, trupuri dezmembrate, fragmente dintr-un puzzle greu de recompus pentru străini. Şi totuşi, la final, adunate, remodelate de fiecare dată aproape şi finisate, aceste fragmente se transformă într-o operă de artă.
Vedem aici mai multe fotografii de atelier cu trei sculptori care nu se feresc să modeleze bronzul: Mircea Roman, Aurel Vlad şi Marian Zidaru. Sunt artişti cu concepţii, structură estetică şi pasiuni diferite. Şi-au construit opera în principal din lucrări în lemn, dar au pigmentat-o şi cu piese din bronz, grafică, instalaţii, ceramică. La început au optat pentru lucrări mici dar apoi au impus şi construcţii monumentale aşezate în spaţii deschise, publice ori private.
Mircea Roman îşi „solidifică” lucrările din lemn, compuse din bucăţi asamblate şi pictate, în bronzuri pe care le şlefuieşte şi le patinează până preiau ceva din căldura personajelor iniţiale din lemn… Aurel Vlad este „meşterul”: sudează, patinează, combină bronzul cu arama şi adună astfel personaje mici în mulţimi copleşitoare. Marian Zidaru ridică bronzul în lumea îngerilor, sau îl aşază cu o gingăşie copilărească pe un pământ pregătit să îi dea viaţă. Încă de la legendara expoziţie din 1985 de la Muzeul Satului – Rememorare sau Crăciun însângerat, Marian Zidaru a transformat forme de viaţă primară în bronz. A fost o expoziţie închisă după câteva ore, cu un catalog trimis la topit din care totuşi s-au păstrat câteva exemplare. Pe copertă sunt aşezate multe piese din bronz ce par fragmente de viaţă „împietrite” şi scoase la lumină de un paleotolog artist.
În aceste „amintiri” din epoca bronzului, imaginile de atelier păstrează mult mai bine decât cuvintele fragmente din travaliul care precede naşterea unei creaţii din bronz.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.10.2013
O chestiune sofisticată: codul roşu
A trecut vremea. Atelierul lui Mircea Roman s-a transformat radical. Sculpturile au fost mutate într-o magazie-galerie-muzeu unde pot fi admirate de oricine. Unele dintre piese au plecat şi pe la colecţionari, altele au apărut în loc. La codul roşu din această iarnă nu a mai fost niciun pelerinaj organizat de primărie. Dar atelierul lui Mircea a rămas deschis. Şi în acele zile cu viscol, ger şi multă zăpadă s-au cizelat două noi sculpturi, personaje feminie dintr-o serie fără sfârşit pe care o tot prelungeşte artistul în istoria sa personală şi sentimentală. „Ramă barocă pentru sâni” şi „Sofisticata” au stat câteva zile împreună pe acelaşi perete din atelier. Şi mulţi privitori/admiratori au avut.
O altă iarnă de cod portocaliu, cea de la inceputul lui 2012, a plimbat arta tocmai la Mogosoaia. Ningea abundent de câteva zile în acel februarie. Pictoriţa Florentina Voichi avea însă programată o expoziţie personală la Cuhnia. Ningea, ningea, şi invitaţii la vernisaj veneau, veneau. Aveau ce vedea. Provocarea pictoriţei era totală: repunea în discuţie tehnici, viziuni, strategii plastice aduse la perfecţiune de meşterii Renaşterii. Mircea Roman era şi el prin preajmă, unul dintre personajele vii care au provocat şi participat direct la construirea imaginilor din expoziţie... Vernisajul a fost incredibil: zeci de oameni au igonrat codul portocaliu al meteorologilor de dragul artei. A fost revenirea pe simeze a Florentinei Voichi, a pictorei. Acum, pe cod roşu, o serie de desene pe tema maternităţii ne spune că provocarea continuă, departe de ger, aproape de viaţă...
Da, probabil că este un făcut ca până şi vijeliile să se mai domolească pentru a face loc artei. Este o chestiune sofisticată dar care după ce trece devine ceva foarte natural.
Fotografii de Remus Andrei Ion
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.02.2014
marți, 9 decembrie 2014
mircea roman pe cand se impaca cu varsta de 30 de ani
MIRCEA ROMAN
Study for Selfportrait at 30 Years
Gouche, coloured pencil and ink on paper
18 × 15 cm (7.1 × 5.9 inch)
Estimate €700 - €1,000
marți, 6 mai 2014
vineri, 25 aprilie 2014
Între mai multe muze!
Lumea artei ne oferă în aceată primăvară un spectacol complet care, dacă ar avea parte de audieţa cuvenită ar putea înlocui cu succes acribia politică. Dar... Există un duel tot mai războinic între piaţa licitaţiilor şi galerişti, cu o subţiere a „depozitului de vechituri” şi o imagine din ce în ce mai atractivă ar artiştilor în viaţă. Polemica directă este dialogul ne mediat dintre Dan Popescu (H’art) şi Diana Dochia (Anaid Art) pe marginea Artsafari, mega târgul de artă ţesut de ani buni de Artmark. Goldart intră îndreict în loc şi a vândut
deja Miro şi Klimt în faţa promisiunilor că la Artsafari se vor vedea Picasso, Renoir şi Rembrandt...
În paralel, licitaţiile de primăvară după ce au consemnat un deloc discret salt de patromoniu de la un car cu boi al lui Grigorescu la o blană din garderoba Elenei Ceuşescu, (cumpărate deopotrivă, dar de colecţioanri diferiţi) s-au extins nu doar declrativ spre simeza artiştilor contemporani cu accent pe cei tineri unde a devenit
personaj şi Gigi Becali. Valori!?!
Provocările sunt şi de pareta cealaltă, dispre galerii: Aurel Vlad a deschis la Simeza (ne) liniştea, expoziţia din sculptură în tablă de zic, modelată, cositorită şi prinsă în nituri, expoziţia cu care a aniversat 60 de ani. Piaţa de această dată a ales de la artist direct şi nu de la o licitaţie în care a avut petru piese chiar în perioada în care expunea la Simeza. O altă provocare este a lui Marian Zidaru.
A deschis cuferele cu desene vechi de 30 de ani la provocarea neaşteptată a lui Dan Popescu. Şi aşa, suluri întregi de hârtie de Letea au fost expuse la H’art, la Combinatul Fondului Plastic – Tipografia şi într-un catalog publicat la Vellant. Vorbim însă aici despre doi artişti din generaţia de mijloc, ca să zic aşa. De la mai tineri avem o provocare citadină: Comănescu, în ton cu primarii, a început reabilitarea termică a soclului lui Lenin de la Casa Scânteii.
Licitaţia de contemporană Artmark aduce în paralel trei noi recorduri de autor şi astfel se vorbeşte în paralel despre Horia Damian şi Corneliu Brudaşcu, doi artişti cu implicări sentimentale, sociale, politice chiar, complet diferite. Plus Diet Sayler. Recordul Damian rezonează cu expozţia recentă a artistului, cel al lui Brudaşcu se alătură imaginii excelente pe care un „vechi” o are prin elevii săi, şcoala de la Cluj, Ghenie & co.
Iacob Lazăr şi Velicu au vândut la Goldart, Bălaşa şi Baba la Artmark, Câlţia şi Iorgulescu Yor. Snut lucruri frumoase care rămân prin casele celor care le-au cumpărat.
deja Miro şi Klimt în faţa promisiunilor că la Artsafari se vor vedea Picasso, Renoir şi Rembrandt...
În paralel, licitaţiile de primăvară după ce au consemnat un deloc discret salt de patromoniu de la un car cu boi al lui Grigorescu la o blană din garderoba Elenei Ceuşescu, (cumpărate deopotrivă, dar de colecţioanri diferiţi) s-au extins nu doar declrativ spre simeza artiştilor contemporani cu accent pe cei tineri unde a devenit
personaj şi Gigi Becali. Valori!?!
Provocările sunt şi de pareta cealaltă, dispre galerii: Aurel Vlad a deschis la Simeza (ne) liniştea, expoziţia din sculptură în tablă de zic, modelată, cositorită şi prinsă în nituri, expoziţia cu care a aniversat 60 de ani. Piaţa de această dată a ales de la artist direct şi nu de la o licitaţie în care a avut petru piese chiar în perioada în care expunea la Simeza. O altă provocare este a lui Marian Zidaru.
A deschis cuferele cu desene vechi de 30 de ani la provocarea neaşteptată a lui Dan Popescu. Şi aşa, suluri întregi de hârtie de Letea au fost expuse la H’art, la Combinatul Fondului Plastic – Tipografia şi într-un catalog publicat la Vellant. Vorbim însă aici despre doi artişti din generaţia de mijloc, ca să zic aşa. De la mai tineri avem o provocare citadină: Comănescu, în ton cu primarii, a început reabilitarea termică a soclului lui Lenin de la Casa Scânteii.
Licitaţia de contemporană Artmark aduce în paralel trei noi recorduri de autor şi astfel se vorbeşte în paralel despre Horia Damian şi Corneliu Brudaşcu, doi artişti cu implicări sentimentale, sociale, politice chiar, complet diferite. Plus Diet Sayler. Recordul Damian rezonează cu expozţia recentă a artistului, cel al lui Brudaşcu se alătură imaginii excelente pe care un „vechi” o are prin elevii săi, şcoala de la Cluj, Ghenie & co.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
