prima pagina pentru 15 aprilie

Un portret exceptional al lui Luchian:

Ştefan Luchian ( 1868-1916 ) PIERROT ulei/pânză, semnat dreapta jos; lucrarea provine din prestigioasa colecţie dr. Coleanu (T.A.P.); dimensiuni: 50 x 41 cm; 50 x 41 cm Estimare: 140000-150000 EUR


tonitza, exceptional in detalii!

Nicolae Tonitza ( 1886-1940 ) CURTE LA MANGALIA ulei/carton, semnat dreapta jos (T.A.P.). 62 x 50 cm; 62 x 50 cm Estimare: 75000-85000 EUR

iser, priviri incarcate si nevazute:

Iosif Iser ( 1881-1958 ) SIESTĂ ulei/carton, semnat, datat (19)43 în partea de jos (T.A.P.) 44,5 x 37 cm Estimare: 18000-20000 EUR

asa cum nu este decat acasa...

Mützner Samuel ( 1884-1959 ) ÎN GRĂDINĂ Estimare: 25000-30000 EUR

si vine vara:

Kimon Loghi  ( 1873-1952 ) PEISAJ LA NISA Estimare: 4500-5500 EUR

Schweitzer-Cumpăna Rudolf ( 1886-1975 ) ŢĂRĂNCUŢĂ CU ULCICĂ Estimare: 4500-5500 EUR

pianista cu noblete

Nicolae Vermont ( 1866-1932 ) PIANISTA Estimare: 4200-5000 EUR

el, regele, tot nebun, tot rege!

Baba Corneliu ( 1906-1997 ) STUDIU PENTRU REGELE NEBUN Estimare: 7000-8000 EUR

G. D. Mirea ( 1852-1934 ) COPIL AŞEZAT Estimare: 2200-3000 EUR

prima pagina pentru 15 aprilie

steriadi sau mutzner?

licitatia din 22 martie, doua peisaje cu semnaturi celebre.

SAMUEL MUTZNER (1884-1959) si JEAN AL. STERIADI (1880-1956). doua picturi in ulei pe carton de dimensiuni asemanatoare. steriadi nu prea s-a cumparat in ultimii ani. cred ca nu prea stiu colectionarii cu ce mare artist au de-a face de fapt. mutzner a fost de mai multe ori insa protagonist al unor dispute, de pret, paternitate, provenienta...

acum, in aceeasi licitatie, lucrari din aceeasi familie artistica provoaca o concurenta intre cei doi artisti. intre loturile 80 si 68. de la 46.000 la 25.000 de lei. 

JEAN AL. STERIADI, "Peisaj dobrogean", ulei pe carton, 38x46.5cm, pe verso schita de nud. 

Preţ de pornire: 46000 lei

Mutzner - "Golf", ulei pe carton, 32.5x45cm, semnat stanga jos cu negru, datat 1929

Preţ de pornire: 25000 lei

steriadi sau mutzner?

3 documente... doar unul se mai poate licita

trei caiete cu desene ale lui vermont sunt un document rar, ca obiecte de epoca si ca exercitiu artistic. sa vezi pe ce caiete mici desena artistul, unde isi exersa linia, ideea formei, marturia momentului, impulsul care se lega apoi intr-o opera de arta...
pe 23 februarie cele trei caietele cu schite si notatii se liciteaza la putine sute de euro.
din istoria publica a lui vermont s-a pastrat si fluturasul unei expozitii, cea din 1929 de la ateneu. a fost in oferta la licitatia din 13 februarie pentru 120 de lei dar nu s-a cumparat. in aceeasi licitatie a fost un catalog de la expozitia mutzner din 1909, asa cum probabil ca nu mia exista in nicio biblioteca sau colectie.
CATALOGUL EXPOZIţIEI S. MUTZNER DE LA ATENEUL ROMâN, DIN FEBRUARIE 1909
Cuprinde titlurile a 53 de tablouri din Normandia. Ca şi maestrul său Claude Monet, Mutzner a căutat să surprindă lumina diversele ore aşa cum sunt cele patru lucrări cu biserica din Giverny: Dimineaţa cenuşie; Vreme bună; Soare de toamnă; Gri de toamnă. Un alt subiect drag al maestrului său, claile de fân au fost şi ele surprinse în diferite momente ale zilei: Clăi de grâu sub diferite intensităţi de ceaţă. Alte 14 lucrări au drept tentă împrejurimile Bucureştiului. Catalogul este o raritate absolută pe care nici marile biblioteci ale ţării nu-l au. Orice iubitor al lui Mutzner nu poate fi decât încântat sa-l posede în colecţia sa. Pretul estimativ a fost de  2000 LEI dar nu s-a adjudecat.

3 documente... doar unul se mai poate licita

diseara, licitatie, ora 19.00

casa de licitatii se lauda cu trei lucrari din patrimoniul pictorilor care au cochetat cu impresionismul si postimpresionismul. 

Samuel Mützner ( 1884-1959 ) PE TERASĂ LA BALCIC ulei/pânză/carton, semnat, datat 1940 stânga jos; provine din colecţia familiei (T.A.P.) 60,5 x 50 cm Estimare: 68000-70000 LEI

Ipolit Strâmbu (1871-1934) INTERIOR ÎN CASA ARTISTULUI ulei/carton, semnat, datat 1928 dreapta jos; lucrarea reprezintă un colţ din casa artistului, unde pe pereţi sunt reprezentate o serie de lucrări ce se află în colecţii importante şi apar reproduse în unele albume dedicate (T.A.P.) 47,2 x 38,7 cm Estimare: 17000-19000 LEI

Michaela Eleutheriade (1900 - 1984) SAT DE MUNTE ulei/pânză, semnat stânga jos; pe verso intitulat, datat 1965 şi cu semnătura artistei; lucrarea a facut parte din colecţia Dan Hăulică (T.A.P.) 45 x 35 cm Estimare: 16000-18000 LEI

mai imi plac si:
Spiru Vergulescu (1934-2007) IARNĂ LA PLUMBUITA ulei/pânză, semnat stânga jos; pe verso intitulat, datat "în jur de 1980" (T.A.P.) 49,7 x 59 cm Pret estimativ: 6700-7200 LEI

Rudolf Schweitzer-Cumpăna ( 1886-1975 ) FLOAREA SOARELUI ulei/carton, semnat dreapta jos (T.A.P.) 72 x 50,5 cm Pret estimativ: 25000-28000 LEI

Dan Ialomiţeanu ( 1899-1979 ) ODESSA creion şi sanguină/hârtie, semnat, localizat, datat (1)941 noiembrie dreapta jos (T.A.P.) 28,7 x 39,8 cm Pret estimativ: 2200-2700 LEI

 
Octav Băncilă ( 1872-1944 ) SERIE DE 7 DESENE, însoţite de un Brevet acordat de Carol I pictorului, având tehnici, teme şi dimensiuni variate, 5 dintre lucrări fiind semnate; provin din colecţia familiei Băncilă şi sunt însoţite de dovadă certificatoare. Pret estimativ: 5000-6000 LEI 

 

diseara, licitatie, ora 19.00

povestea unui mutzner repovestita

artmark arunca momenala: cel mai mare tablou al lui mutzner vanduta pe piata oficiala de la noi va fi expus - guest star - la licitatia din 28 ocotmbrie. deja a fost trimis un comunicat.

„Legendă antica”, pictură pe pânză care acum măsoară 1,3 x 2,5m. istoria lucrarii este insa neobisnuita: a fost pictata pe o panza lipita direct pe perete, intr-o vila, alaturi de alte doua lucrari, mai mici, o gradina japoneza si o compozitie cu flori. ca sa fie valorificate, "legeanda antica" si celelalte doua picturi au fost desprinse de pe zidarie, montate pe sasiu si restaurate. evident, nu mai au efectul original. faptul ca au fost pictate anume pentru a fi lipite pe perete insemna ceva ireversibil oarecum. in rama, tablourile transmit alta stare. un nou colectionar poate va reface povestea lucrarilor, le va marufla, lipi din nou pe perete... lucrarea merita sa isi pastreze, macar ca poveste, istoria originala.

„Legendă antică” de Samuel Mützner se va vinde la licitatia 12+1 Capodopere Impresioniste în Colecţii Particulare care va avea loc pe 18 noiembrie în Bucureşti.

povestea unui mutzner repovestita

duelul alis - goldart: preturi mici dar mize mari (1)

un pallady la alis.
marti.
plus: un portret feminin ressu, un desen al lui stefan dimitrescu mai aproape de desenele pensulate ale lui stefan popescu,

ion nicodim, eugen craciun si mai ales florin ciubotaru de tinerete, pictura pe sticla

un catargi ca la scoala... 
si doua lucrari puternice: mutzner si vanatoru!

dar mai ales baba:

dar si o sculptura cu istorie dubla: jean parvan - personaj!

duelul alis - goldart: preturi mici dar mize mari (1)

avanpremiera

Cu vreo zece ani în urmă, la o casă de licitaţii s-a vândut un tablou semnat Mutzner ca fiind original. Atunci, n-a existat nicio umbră de îndoială că lucrarea aparţinea cunoscutului pictor, experţii casei de licitaţii au aceeptat-o şi garantat-o, lumea prezentă la şedinţa publică nu a contestat-o... Era un fragment de pădure străpuns de razele soarelui... Peste ani, la o expoziţie dedicată colecţionarilor lui Mutzner, cumpărătorul a vrut să îşi expună pictura. Şi, dintr-o dată, aflat în faţa a nenumărate lucrări ale lui Mutzner, a constatat că lucrarea pe care o avea nu semăna cu nimic din ce mai era expus. Şocant! Casa de licitaţii, conform regulamentului, nu mai putea primi înapoi piesa. În faţa evidenţei, a acceptat că era vorba de un fals......

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cine-combate-falsurile-de-pe-piata-de-arta-6781014

ziarul de duminica din 6 august / continuarea

avanpremiera

Falsurile care au schimbat piaţa

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/licitatii-de-top-falsurile-care-au-schimbat-piata-6741383

S-a născut şi a murit la Bucureşti. Între timp, a fost probabil cel mai călător dintre pictorii de la noi. I-au plăcut Germania şi Parisul pentru şcoală, a lucrat cu Claude Monet pe la începutul secolului trecut. "…A devenit impresionist nu prin educaţie, ci printr-o predispoziţie cu totul naturală, inerentă caracterului şi vizualităţii sale", au observat chiar contemporanii săi la un popas artistic la Ateneul Român.
Din nou Franţa, Algerul, Tunisia, Japonia, Venezuela, Corsica... şi mereu reveniri pe simeza de la Ateneul bucureştean. În 2006, avea vânzări de peste 100.000 de euro pentru 14 lucrări adjudecate. Cu un an înainte, numele său fusese creditat doar cu puţin peste 20.000 de euro. Salt uriaş! Dar şi speculaţii pe măsură. Apoi, un val de lucrări cu semnătura sa, un catalog controversat care a readus pe piaţă răutăţi vechi şi adevăruri dureroase. Artistul nostru a intrat oficial în zodia falsurilor! Oficial chiar, el, pictorul şi desenatorul, călătorul impresionist Samuel Mutzner a deschis răni care însoţesc multe răutăţi din istoria artelor. Falsurile ridică uneori cota unui maestru, redeschid ochii specialiştilor pentru o operă majoră, oarecum ignorată. Anonimii nu sunt niciodată copiaţi, falsificaţi, revendicaţi peste măsura moştenirii lor.
Mutzner a semnat chiar el lucrări ale soţiei sale, Rodica Maniu. Era o afacere de familie, iar semnătura lui se vindea mai bine. Apoi, semnătura lui a fost pusă pe multe alte tablouri care au fost lucrate de artişti cu cotă mai mică. Peste toate rămâne întrebarea evidentă: cum se poate atunci descoperi clar un Mutzner original? Cu mai mari sau mai mici riscuri... colecţionarii trebuie să aleagă pe ce dau banii. La Artmark s-a umpărat recent un desen Mutzner - "Peisaj tunisian", cu 1.100 euro. Dar nu s-a cumpărat o lucrare mai specială - "Scenă algeriană", ulei pe pânză, cu o estimare de 30.000-40.000 de euro. Nimeni nu poate explica de ce. O altă pictură a lui Mutzner a fost însă cumpărată cu 55.000 de lei la Alis, "Fată şezând pe laviţă".
Mutzner este doar unul dintre numele care au încins spiritele, mai multe neoficial decât oficial, pe piaţa de artă din cauza suspiciunilor de fals. Grigorescu, falsificat cu brio chiar din timpul vieţii, avea ânregistrate mii de falsuri până în 1990. Luchian, la fel. Petraşcu, Cheller, Ipolit Strâmbu, Ion Marinescu Vâlan, Dan Ialomiţeanu figurează şi ei în catalogul falsificatorilor. Să nu ne speriem că sunt nume mari acolo. Toată lumea imita, studia, lucra în maniera unui maestru ca metodă de şcoală la un moment dat. În perioada interbelică au fost scandaluir de presă pe seama falsurilor, au intrat în polemici de la Tonitza la Vlahuţă şi Petraşcu.
În duelul continuu dintre colecţionarii şi comercianţii de artă, experţii pot face diferenţa. Au existat şi există experţi al căror cuvânt este de necontestat. Dar sunt şi situaţii în care expertizele sunt supraevaluate.
La casele de licitaţii, experţii sunt angajaţi. Şi magazinele de antichităţi au măcar câte un expert angajat. Subordonaţi mai mult sau mai puţin unor patroni, ei au de fapt un rol consultativ, pot fi sau nu luaţi în seamă. În situaţii confuze, critice uneori, constatările experţilor au de fapt statut de recomandare, iar patronatul decide în final ce lucrare se vinde sau intră în licitaţie, la ce preţ şi în ce condiţii.
Există colecţionari care plătesc experţi personali cu care se sfătuiesc pentru achiziţiile pe care le fac.
Falsurile nu se popularizează decât cel mult verbal, pe şoptite sau cu obidă, în tonul zvonisticii, sau cu o discreţie molipsitoare. Nici cumpărătorii, nici casele de licitaţii nu au nevoie de reclamă negativă. Negustorii nici nu intră în acestă ecuaţie: ei fac să prolifereze falsurile, caută fraierii care să le cumpere, inventează poveşti fabuloase şi schimbă istoria artelor în talcioc sau la o galerie de pe Calea Victoriei cu aceeaşi lejeritate...
Legislaţie clară nu există împotriva falsurilor. Pe principiul cine este fraier, să plătească... până la urmă. Casele de licitaţii doar mizează pe unele regulamente. O lucrare poate fi returnată într-un timp relativ scurt, în baza unei contraexpertize. Câte astfel de contraexpertize există? Nimeni nu ştie. De câte ori au fost poliţişti, procurori, inspectori OPC în anchete la casele de licitaţii? De multe ori, dar nimeni nu anunţă oficial astfel de anchete... Lucrurile se complică atunci când experţii casei au dat un aviz pozitiv unei lucrări, dar alt expert îi pune la îndoială autenticitatea. Care expert are dreptate? Toţi. După un principiu simplu al pieţei, fiecare cumpărător sau colecţionar este liber să îşi aleagă expertiza care îi place şi să profite de ea. E drept că, pentru a evita scandalurile nedorite, casele de licitaţii acceptă plăţi întârziate pentru contraexpertize şi apoi chiar refuzuri de după licitaţii pentru a compromite eventual doar istoria unei lucrări şi nu imaginea casei de licitaţii. Mai complicat este în cazul sculpturilor în bronz, unde cu greu se poate face o comparaţie între o piesă din tirajul original şi una dintr-un tiraj postum (neoficial, nedeclarat de, şi de cele mai multe ori fără acordul moştenitorilor) sau o replică prelucrată după o piesă deja turnată (deşi aici complicitatea apare imediat, o piesă turnată după una deja existentă având dimensiuni sensibil mai mici decât piesa "mamă"), mai ales că testele fizico-chimice nu se prea poartă la noi. În acest sens, au existat dispute relativ recente legate de bronzurile lui Ion Irimescu şi Ioan (Jean) Pârvan (majoritatea nesemnate). Atenţie, însă, doar o mică majoritate din tre lucrările suspectate la nivel înalt de fals sunt şi dovedite a fi falsuri. Aici este o capcană fără limite...
Sunt colecţionari care se recunosc învinşi: au avut bani după 1990 şi au investit în artă fără avizul specialiştilor şi cu concursul negustorilor vocali. Au ajuns peste câţiva ani să afle că tot ce au cumpărat sunt făcături, plătite scump. Nici Poliţia nu mai poate face nimic...
Mereu apar poveşti, de fapt: se livrează la pachet cu falsurile, pentru naivi: "De pildă, povesteşte Tudor Octavian, se duc la un posibil client, desfac hârtia de pe spatele tabloului, care se vede a fi foarte veche şi acolo - ce să vezi? un plic de pe vremea autorului, în care se află un teanc de bani de acum o sută de ani şi o scrisoare lăsată unui fiu sau unui prieten, şi în care scrie ceva gen <>. Totul pare foarte vechi, banii sunt într-adevăr de pe vremea aceea, deci nu mai pot fi folosiţi şi uite aşa cumpărătorul înghite povestea şi ia falsul...".

Falsurile care au schimbat piaţa