de lucruri frumoase nu ne saturam niciodata

luni, 31 decembrie 2012

it's real

este o mostenire a proletcultismului sau doar o emblema a exagerarii? tabloul, scos probabil dintr/un depozit de lux din anii 80, a fost expus la biblioteca nationala in marea aglomerare dedicata picturii din anii ceausismului. si a atras mai toate privirile, mai mult decat tablurile experiment ale epocii... avem si chestii din astea in marea/multa arta romaneasca.
Share/Save/Bookmark

la multi ani!!!

au fost doua cataloage in 2012: DIALOG ASUPRA PRIVIRII si MAGAZIA. plus fotografii cu multi prieteni! 


urmeaza 2013! la multi ani tuturor!
Share/Save/Bookmark

sâmbătă, 29 decembrie 2012

priviri

bacau, noiembrie 2012. expozitia mircea roman si simpozionul national de estetica. lansare catalog MIRCEA ROMAN - MAGAZIA
Share/Save/Bookmark

miercuri, 26 decembrie 2012

vecine de atelier


mircea roman studio, decembrie 2012, on iphone...  



Share/Save/Bookmark

duminică, 16 decembrie 2012

Contemporanii! Ei schimbă ritmul pieţei de artă!

"Nud cu cuţit de fructe" sau "Natură statică cu fructe"? Ambele sunt oferte pentru sărbători. "Cuţitul" a fost desenat de Pallady, "fructele", pictate de Vasile Varga. 

Sunt de fapt două imagini clasice, caracteristice pentru cum s-a făcut pictură în România până spre mijlocul anilor 90. Dar tot de sărăbători intră în licitaţii şi "Veneţiana" sau "Acidul nopţii" cu doi autori care (aproape) debutează în licitaţii, Florentina Voichi şi Constantin Butoi. Plus Marcel Scutaru - "Joaca", Bogdan Vlăduţă - "Villa", Magdalena Pelmuş - "Incident nr. 4", Florin Ciulache - "Vh1" etc.

Este o listă lungă de artişti ai momentului, din diverse generaţii, care au scos lucrări din atelier pentru a le vinde la licitaţii. Anii 90, în care piaţa de artă a fost segmentată între galeriile oficiale ale UAP în care se vindeau creaţii de moment, şi consignaţiile care negociau rarităţile, vechiturile, operele consacrate s-au dus. Este o ofertă fără precedent de artă actuală la licitaţiile dinaintea Crăciunului. Ceva se mişcă deci. 

În paralel cu cele 6-7 Grigorescu, "Minora" celebră a lui Tonitza, Luchieni, Pallady şi marea pleiadă de artişti care sunt vânaţi exclusiv de negustorimea locală, se dezvoltă comerciantul modern de artă care încearcă să facă o joncţiune cu piaţa internaţională. Iar această legătură se dovedeşte posibilă mai degrabă cu artiştii tineri, care au ajuns să expună şi să participe la simpozioane şi burse, iar cruzi fiind, sunt priviţi cu curiozitate de occidentali. Epoca carelor cu boi este în amorţire. România este o marcă a artiştilor tineri mai degrabă decât una a vechilor maeştri. E drept că atunci când totul depinde de preţ, "lumea veche" are adjudecări mai consistente la prima vedere. Dar este doar chestiune de publicitate la mijloc: tranzacţiile tinerilor sunt prea puţin mediatizate. Cine mai ştie câte lucrări au vândut în străinătate pictori care au fost marketizaţi în anii 90 în paralel cu Catacomba lui Sorin Dumitrescu? Nimeni. Ce cotă au ei? Greu de spus. Comerţul cu valori "vechi", fără plăţi pentru copyright, cu liniştea oferită de "absenţa" artistului mofturos, şi noua suită de galerii "moderne" care vrea să impună artişti de atelier, poligloţi, dornici de succes occidental dau nu neapărat în Occident, au funcţionat în paralel. Cred că în 20 de ani s-or fi vândut prin lume vreo 20 de tablouri ale lui Grigorescu. 





Dar şi sute de tablouri ale artiştilor care şi-au găsit un culoar occidental sau american, de la Cristi Puiu, care de la pictură a ajuns la film, la Petre Velicu, Mircea Roman ori Gorzo ca să numesc doar trei dintre artiştii care au păstrat mereu legătura şi cu lumea dâmboviţeană... Istoria se mişcă în ritm contemporan inclusiv pe piaţa de artă. Iar avanpremiera Crăciunului, care se joacă pe scena licitaţiilor acum, aduce un număr fără precedent de artişti în viaţă la confruntarea cu licitatorii de toate gusturile. Sunt şapte case de licitaţii din Bucureşti, Cluj, Timişoara care au anunţat vânzări publice pentru peste 100 de autori dispăruţi, dar şi pentru zeci de artişti care lucrează şi acum. Ei schimbă ritmul pieţei de artă.

Share/Save/Bookmark

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Evadaţi din rezervaţia naturală a artei

Decembrie a devenit luna florilor. Neaşteptat poate, Anemonele nu mai sunt doar ale lui Luchian. Dimitrie Berea le-a aşezat într-o lumină nouă, mai puţin realistă, dar într-o cromatică de roşu şi verde decupată cu pensula şi cuţitul. Macii lui Iosif Steurer joacă... dublu. Florile sunt pictate odată într-o lumină mai veselă, matinală, macii par mai proaspeţi şi au forme vioaie de un roşu aprins care contrastează cu un fundal deschis. Dar macii la amurg, prinşi de primele vibraţii ale înserării, în faţa unui fundal cenuşiu, spun altfel povestea lor de flori timpurii şi cu ascunse proprietăţi halucinogene. Cele două tablouri stau în aceeaşi licitaţie alături, dar nu prea ar face pereche în aceeaşi colecţie.

continuare in ziarul de duminica
Share/Save/Bookmark

joi, 6 decembrie 2012

extremele pietei de arta

credeti ca la licitatiile de arta ajung uneori si lucruri cu adevarat urate!? selectia de mai jos este intamplatoare, nu este un raspuns la aceasta intrebare... 
Corneliu Baba
Nud
guaşă şi accente de ulei pe carton subţire, 49,5 x 60 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu brun, Baba, (19)56
Proveniență: colecția familiei artistului.
Valoare estimativă: € 2.000 - 4.000

Florica Teisanu Apostoleanu, "Omul cu cheia", ulei pe carton, 70.5x54.5cm, semnat dreapta jos in monograma cu gri, datat 1951
Estimare minima: 2000 lei

Gheorghe Zamphiropol Dall (1883-1951), "Taietorul de lemne", ulei pe carton, 40x50cm, semnat dreapta jos cu negru, datat 1927
Estimare minima: 4000 lei

Leon Biju
Intimitate
ulei pe carton, 48 x 59,5 cm, semnat dreapta sus, cu negru, L.A Biju
Valoare estimativă: € 1.400 - 2.400

Anatol Vulpe
Odihnă
ulei pe hârtie lipită pe carton, 38 x 45,5 cm, semnat dreapta jos, cu brun, A. Vulpe
Valoare estimativă: € 600 - 900



Share/Save/Bookmark

marți, 4 decembrie 2012

o ocmpozitie sperba!!!!


Stefan Dimitrescu (1886-1933), "Castelul parasit din Sambata de Sus", ulei pe carton, 21.5x16.5cm, semnat dreapta jos cu negru, a apartinut ing.Emil Geles, prietenul artistului
Estimare minima: 12500 lei la alis!!!

un cadru minimalist, fotografic dar cum nicio fotografie nu il poate prelua cu atata sensibilitate si vibratie cum a facut-o pictorul 

Share/Save/Bookmark

aceasta faleza oare mai exista? asa?



Alexandru Ţipoia (1914-1993) – FALEZĂ LA CONSTANȚA
ulei/carton, semnat dreapta jos; provine din colecția familiei, 56 x 39,5 cm
Estimare
2200-3000 EUR joi la goldart
Share/Save/Bookmark

vineri, 30 noiembrie 2012

eveniment: magazia cu suflete a lui mircea roman

Vedeţi! Magazia devine un labirint total, o trecere prin volume, culori, priviri, uimiri, întrebări şi gânduri...
si cititi
Share/Save/Bookmark

arta de a grabi craciunul

Piaţa de artă a ratat "vinerea neagră". Ratează de bunăvoie şi Revelionul. Dar Crăciunul aduce profit încă din luna noiembrie. Piaţa de artă este printre primele care redescoperă Crăciunul în fiecare iarnă. Micile bucurii ale vieţii, uneori scumpe, sunt acum parcă mai uşor de realizat


Share/Save/Bookmark

marți, 27 noiembrie 2012

victoria zidaru - vesminte pe calea devenirii

noiembrie 2012, palatul mogosoaia
Share/Save/Bookmark

ANEMONE


Dimitrie Berea (1908 – 1975) – Anemone.
Ulei pe carton. Semnat dreapta jos cu negru. Lucrarea este insotita de fisa stiintifica si certificat de autentificare. 31 x 40,5 cm;
Pret de pornire: 1500 Euro


Share/Save/Bookmark

autoportret theodororescu sion


Ion Theodorescu Sion (1882-1939) – AUTOPORTRET, ulei/pânză, semnat stânga jos, 55,7 x 46,5 cm
Estimare
3800-4500 EUR
Share/Save/Bookmark

arta de a grabi Craciunul!

Piaţa de artă a ratat „vinerea neagră”. Ratează de bunăvoie şi Revelionul. Dar Crăciunul, aduce profit încă din luna noiembrie.
textul integral va aparea vineri in ziarul financiar, ZD (ziarul de duminica)
Share/Save/Bookmark

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

miercuri, 21 noiembrie 2012

magazia. mircea roman, magazia

O magazie părăsită din curtea Combinatului Fondului Plastic a fost "parcelată" iar Mircea Roman a preluat o bucată. Uşi de metal, tablă cutată groasă, de un ruginiu care demonstrează cât de puţin au fost manevrate. Pereţii... perforaţi, plini de praf, plase de păianjeni şi alte culcuşuri de insescte, cărămidă crudă, sau nimic... Acoperişul din tablă cutată ruginită şi găurită este aşezat pe ferme din bare de oţel. Întuneric, aer greu de respirat... Dar totul se schimbă cu o placă de beton drept pardoseală şi refacerea pereţilor. O basculantă de moloz şi gunoaie a plecat... urmează rigipsul, tencuirea unor pereţi, geamuri, cabluri de lumină, ţeava de apă... Hala devine o galerie, o galerie ascunsă însă în curtea mizeră a combinatului...


Mircea insistă. Vopseşte o parte din pereţi în nuanţe de roşu. Tavanul devine alb, pardosala păstrează culoarea betonului nou.
Şi spaţiul începe să fie populat: "Situaţie limită", "Trup şi suflet", "Oraşul", "Viermele", "Autoportretul la 30 de ani", ce mai rămas din "Omul barcă" aşezat timp de doi ani pe malul Tamisei, radiografii... Ultimul intră "Zidul", celebrul său zid care în timp a pierdut două piese, dar care este uscat şi completat. Numai bun de aşezat la intrare... Alaturi de alte peste 30 de sculpturi din bucăţi de lemn asamblate şi pictate...
Vedeti! Magazia devine un labirint total, o trecere prin volume, culori, priviri, uimiri, intrebări şi gânduri...





Labirintul imaginar al lui Mircea Roman a ajuns apoi într-un catalog: Mircea Roman, MAGAZIA 2012, editat de Centrul de Cultură George Apostu cu ocazia Simpozionului Naţional de Estetică. Catalogul cuprinde texte ale lui Mircea Roman despre sculpturi şi fotografii suprinse din mai si pana acum...



Mircea Roman a trecut prin trei ateliere bucureştene şi unul londonez. Magazia este locul în care sculpturile lui locuiesc aşa cum ideile artistului şi-au găsit locuire în sculpturile pe care le-a modelat... Acum, mai mulţi artişti au preluat ideea lui MiRo şi îşi pregătesc magazii mai mari sau mai mici în Curtea Combinatului Fondului Plastic.


Share/Save/Bookmark