recordurile mici care ridica piata de arta.

Piaţa de artă din România poate fi a recordurilor care par „mici”, de multe zeci de mii de euro, pentru creaţii mici care trec însă în liga mare prin nobleţea, valoarea, calitatea actului artistic.
Există şi o contabilitate aiuritoare în felul ei aici. După cei care calculează (din exces de zel) valoarea artei la centimetrul pătrat, picturile lui Aman de exemplu ar ajunge la sume de mai multe sute de mii de euro, peste vârfurile din topurile de vânzări actuale

Excelăm în lumea miniaturilor, a creaţiilor mici, bazate de multe ori pe efervescenţa unei zvâcniri greu de stăpânit, a unei dorinţe extraordinare a artistului de a se exprima imediat. Alteori, o realizare artistică pe o suprafaţă mică vrea să păstreze migala, sârguiţa, precizia celui care a meşterit-o săptămâni de-a rândul.
detalii in ziarul de duminca

recordurile mici care ridica piata de arta.

marin gherasim si zidirea la dalles/ mistere, simboluri, istorie

foto remusandreion/ mai 2013/ dalles/ zidirea

marin gherasim si zidirea la dalles/ mistere, simboluri, istorie

chipuri/ aman/ detalii

chipuri/ aman/ detalii

aman/ superb/ de admirat!

1. Theodor Aman (1831, Câmpulung Muscel, Argeş - 1891, Bucureşti), Hora de duminică, ulei pe lemn, 14 x 23.5 cm, semnat stânga jos, cu roşu, Th. Aman. Adjudecat 12.000 euro

2. Theodor Aman, „Dupa mure”, acvaforte şi ac, 24x15.5cm, semnat dreapta jos, datat 1875, lucrarea figureaza în catalogul „Th.Aman gravor” de Mariana Vida şi reprodus, mici defecte dreapta sus. Estimare minima:4300 lei

3. Theodor Aman, În grădină, ulei pe lemn, 19 x 12.5 cm, semnat și datat dreapta sus, cu brun, Aman, 1879. Valoare estimativă 12.000 - 20.000 euro

4. Theodor Aman, Tânără în hamac, ulei pe lemn, 14 x 24 cm, semnat central sus, cu roșu, Aman. Valoare estimativă 9.000 - 16.000 euro

5. Theodor Aman (1831-1891), „În harem”, ulei pe lemn, 23.5x14cm, semnat dreapta jos cu brun, datat (18)90. Estimare minimă 38.000 lei

6. Theodor Aman, Venețiană, ulei pe lemn, 23.5 x 14 cm, semnat dreapta jos, cu brun, Aman

aman/ superb/ de admirat!

Aman, luxul recordurilor mici

O tânără stă în hamacul ascuns într-un colţ de umbră din grădină. A fost atentă când şi-a pus rochia neagră cu fustă bogată, şi-a aranjat părul după moda vremii, iar din bibliotecă şi-a ales o carte romaţată. Acum este visătoare. Stă întinsă pe hamac şi nu prea. Pe genunchi are cartea deschisă, dar a abandonat lectura. Şi-a culcat capul pe braţ şi aşteaptă să-i zboare gândurile dincolo de timp... Cât de mult o fi admirat pictorul această imagine încât a recompus-o pe o placă de lemn de câţiva centimetri pătraţi... E semnată. Cu roşu, în clar: Aman. 

O altă bucată de lemn, şi mai mică, a fost aleasă de Aman pentru o compoziţie ceva mai complicată dar la fel de delicată, ceva mai bogată în detalii şi finisată cu stropi de culoare chair... „În grădină”, o altă scenă de lectură, sub protecţia unei umbrele, ce picoarele aşezate comod pe un scăunel, printre flori. 1879 a fost anul de graţie al acestei picturi.

Nu prea te mai gândeşti la „carele cu boi” când vezi aşa minunăţii.

VA URMA!

Aman, luxul recordurilor mici

scara si cetatea

imagini simbol pentru marin gherasim: scara si cetatea

acum la sala dalles/ pana pe 8 iuni

scara si cetatea

Cum explodează hârtia neagră...

In decembrie 1989 am văzut o bibliotecă făcută scrum. După noaptea flăcărilor, am mers la BCU, biblioteca începutului studenţiei mele. La intrarea principală m-am revăzut cu două dintre bibliotecare. Una dintre ele, cu lacrimi în ochi, doar m-a luat de mână şi m-a tras înuntru. „Hai să vezi ce au făcut!”, atât mi-a spus şi a început să plângă şi mai tare. 

Totul era cenuşiu, plin de funingine. la etaj, unde erau rafturi urişe cu cărţi am văzut dezastrul: toate erau trântite la pământ, smulse din pereţi, şi făcute scrum. Focul a lăsat urma cărţilor, care părcă stăteau încă aliniate pe rafturi, dar erau doar cenuşă intactă. Cenuşa nu o mişcase nici vântul care sufla prin acoperişul ars, dar cărţie dispăruseră... Totul era o mare de negru şi griuri care nu mai folosea la nimic. Hârtia se pierduse în întuneric, în cenuşă...

Acea mare de griuri am revăzut-o pe 23 aprilie. Dany Madlen Zărnescu are la Centrul George Apostu o expoziţie de colaje şi tapiserii în care descompune şi recompune negrul. O alchimie personală şi unică. Hârtia neagră, arsă, care pare să acopere orice urmă de viaţă, explodează iar dintre straturile rupte iese câte o pată de culoare puternică, roşie, albastră, verde... O cruce explică minunea lumii... ieşirea din beznă...mai departe

Cum explodează hârtia neagră...