stefan pelmus, imaginea viitoarei licitatii artmark! februarie 2015
Se afișează postările cu eticheta licitatii de arta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta licitatii de arta. Afișați toate postările
duminică, 28 decembrie 2014
vineri, 24 mai 2013
recordurile mici care ridica piata de arta.
Piaţa de artă din România poate fi a recordurilor care par „mici”, de multe zeci de mii de euro, pentru creaţii mici care trec însă în liga mare prin nobleţea, valoarea, calitatea actului artistic.
Există şi o contabilitate aiuritoare în felul ei aici. După cei care calculează (din exces de zel) valoarea artei la centimetrul pătrat, picturile lui Aman de exemplu ar ajunge la sume de mai multe sute de mii de euro, peste vârfurile din topurile de vânzări actuale
Excelăm în lumea miniaturilor, a creaţiilor mici, bazate de multe ori pe efervescenţa unei zvâcniri greu de stăpânit, a unei dorinţe extraordinare a artistului de a se exprima imediat. Alteori, o realizare artistică pe o suprafaţă mică vrea să păstreze migala, sârguiţa, precizia celui care a meşterit-o săptămâni de-a rândul.
detalii in ziarul de duminca
Există şi o contabilitate aiuritoare în felul ei aici. După cei care calculează (din exces de zel) valoarea artei la centimetrul pătrat, picturile lui Aman de exemplu ar ajunge la sume de mai multe sute de mii de euro, peste vârfurile din topurile de vânzări actuale
detalii in ziarul de duminca
marți, 30 aprilie 2013
andreescu, o minunatie! artmark
departe de lumina Frantei, muncita, provocatoare, deloc vulnerabila...
Ioan Andreescu, 1850, București - 1882, București
Ulcică cu flori de câmp[1874-1875]
ulei pe pânză, 65 x 50 cm
Ioan Andreescu, 1850, București - 1882, București
Ulcică cu flori de câmp[1874-1875]
ulei pe pânză, 65 x 50 cm
...Luptându-se cu lipsa de apreciere a profesorilor săi, care căutau alte valori în lucrările de artă decât cele care emanau din talentul său, Andreescu a eşuat în mai multe rânduri în încercarea de a obţine un post de profesor de desen şi caligrafie. După doi ani de sârguinţe, în 1872, este numit profesor cu titlu provizoriu la Seminarul episcopal din Buzău. Aspiraţiile sale par de neînţeles acum, cunoscând resursele artistice de care dispunea Andreescu, însă devin clare atunci când aflăm modestia care îl caracteriza şi neîncrederea în capacităţile artei, după experienţa şcolii de arte, care îi pune în faţă numai câteva reproduceri după opere din arta universală, pânze academice şi o seamă de prelegeri care îl lăsară indiferent.
Odată ajuns în pădurile din jurul Buzăului, colindând dealurile şi văile, cunoaşte meleagurile simple şi liniştite cu care rezonează şi simte ritmurile naturii. Din admiraţia pentru stejarii bătrâni, iazul mărginit de arbuşti şi plante, câmpia deschisă unde, o dată pe an, privea oamenii adunându-se la bâlciul de Drăgaică, se declanşează impulsul creator şi, pe măsură ce lucrează, află în pictură mijlocul de a se descoperi pe sine şi scopul însuşi al vieţii sale (Oprescu, 1932). Acest moment, în care i se întrezăreşte în artă posibilitatea unui limbaj care îl determină să îl aprofundeze, marchează începutul existenţei sale ca artist (Mereuţă, 1972).
Importanța pe care o are astăzi opera lui Ioan Andreescu trebuie analizată nu doar din punctul de vedere al creației în sine, în termenii estetici pe care îi avem la îndemână datorită numărului însemnat de exegeți ai muncii lui Andreescu, ci și prin prisma rezonanței artei sale în rândul colecționarului sau a publicului avizat. În această idee trebuie să interpretăm apariția picturii lui Andreescu în cele mai importante expoziții și colecții ale anilor ce au urmat dispariției premature a artistului.
Opera de față, capodoperă a primei perioade de creație a lui Andreescu, și anume cea care precede etapa franceză, intra în epocă în colecția lui Scarlat Yarka (1846 - 1915) - avocat, procuror la Curtea de Conturi din București. Operele pictate de Andreescu ce aveau să intre în posesia lui Yarca compuneau, după decesul lui Andreescu din 1882, cea mai însemnată colecție de picturi ale artistului din afara familiei Dobrescu (numele adevărat al lui Andreescu). În afara acestei calități importante a colecției sale, Scarlat Yarka era unul dintre personajele de vază ale Bucureștiului de la cumpăna dintre veacuri. Căsătorit cu Maria Prejbeanu (1853, Pau, Franța – 1937, București) în 1874, Yarka își mărea considerabil averea – primea drept zestre o moșie în jud. Ilfov și 51.000 lei, avere care oricum era însemnată, trăgându-se dintr-o familie de boieri (cluceri) din zona Râmnicu-Sărat – Buzău.
În volumul al II-lea al monografiei dedicate lui Ioan Andreescu, Radu Bogdan începea descrierea colecției Yarka drept al doilea cel mai important ansamblu de tablouri Andreescu, pe primul loc aflându-se, evident, colecția familiei pictorului. Importanța tablourilor lui Yarka este oferită de numărul considerabil de opere ce au împodobit casa soților Scarlat și Maria – cca. 20 de picturi, însă acestea sunt mai importante datorită prezenței lor în cele mai semnificative manifestări culturale ale perioadei 1885-1947.
În expozițiile dedicate artistului, ce încep cu adevărat să fie reprezentative după 1923, operele din colecția Yarka sunt mereu foarte bine prezentate, atât în presă, cât și în cataloage și monografii dedicate lui Andreescu. Astfel, și opera de față are un traseu expozițional privilegiat, atât datorită valorii unui ulei pictat în perioada buzoiană, cât și datorită provenienței. În perioada în care “Ulcică cu flori” s-a aflat în colecția familiei amintite – după ce Scarlat Yarka deceda în 1915, colecția sa a fost împărțită între soția Maria și fiica Arabella – opera fost prezentă într-o serie foarte importantă de evenimente expoziționale. Opera, pictată cel mai probabil între 1874 și 1875, avea să fie prezentată publicului în ianuarie 1876, cu ocazia Expoziției societății “Amicilor Bellelor Arte” din București. Este foarte probabil ca pictura să fi fost achiziționată de către Scarlat Yarka chiar în urma acelei expoziții, știindu-se faptul că colecționarul și Andreescu se cunoșteau chiar în cursul acelui an. După cum spuneam mai sus, opera a beneficiat și de aura posesorului ei, acest lucru fiind evident prin faptul că “Ulcică cu flori de câmp” s-a aflat printre operele semnate de Andreescu care s-au regăsit în cele două expoziții ale Cercului Artistic “Intim-Club” (1885 și 1886), una dintre cele mai exclusiviste societăți culturale ale sfârșitului de secol XIX. Luând ființă în casa doctorului Nicolae Kalinderu, “Intim-Club” îl avea președinte onorific pe Vasile Alecsandri, iar comitetul ce se ocupa de organizare (pe plan artistic) era alcătuit din Ion Mincu, G.D.Mirea și Ion Georgescu.
În secolul XX, opera avea să revină în lumina reflectoarelor în 1923, când, cu ocazia celei de-a treia expoziții organizate de Fundația Culturală “Principele Carol”, era prezentă în cadrul expoziției “Andreescu și Luchian”. Anul următor, avea să fie prezentată publicului european pentru prima oară, fiind una dintre cele cinci opere semnate Andreescu, prezente la cea de-a XIV-a Expoziție Internațională de artă a orașului Veneția. Acolo, pe panoul românesc, “Ulcică cu flori de câmp” a lui Andreescu avea să fie expusă chiar lângă capodopera lui Nicolae Grigorescu, “Printre dealuri și vâlcele” (colecția Muzeului Național de Artă al României). În perioada interbelică, până în 1947, opera continuă să rămână în vizorul marilor critici de artă, fiind readusă în fața publicului în alte câteva rânduri, în manifestări prilejuite de expoziții dedicate artei românești în ansamblul ei. În ceea ce privește traseul operei în colecțiile bucureștene, cert este că acest ulei s-a aflat în colecția familie Yarka până în 1937, an în care Maria Yarka deceda. Pentru a proba acest lucru, ne folosim și de prima monografie dedicată lui Andreescu de către Alexandru Busuioceanu, tipărită în 1936, moment în care “Ulcică cu flori de câmp” este descrisă și reprodusă, purtând și mențiunea colecției – Maria Yarka.
“Tonul brun al vasului, ca și mănunchiul de culori deschise al florilor, pe fondul mat aproape negru al pânzei, trimit de-a dreptul la vechii pictori olandezi, atât de sobri în culoare și atât de atenți la redarea realistă a modelelor”. Practic, acestea sunt primele aprecieri pe care critica le conferă în scris operei noastre, spusele lui Al.Busuioceanu fiind concludente și pentru datarea operei, pe care tot monografistul lui Andreescu o realizează, plasând uleiul în 1874. Tratarea într-un spirit clasicist este caracteristică acelor ani în care pictura lui Andreescu însă resimțea experimentul între pictura de atelier și cea în plein-air. Factura monumentală, dimensiunile și însăși tema și realizarea ei țin să întărească spusele lui Busuioceanu, plasând astfel opera între cele de factură clasică. Opera impresionează prin echilibrul sensibil pe care Andreescu reușește să îl realizeze între dimensiunile însemnate ale uleiului (65 x 50 cm) și motiv. Oala, pictată central, în tonuri teroase și fără o prea consistentă iluminare (dovadă că pictorul stăpânea efectele de lumină artificială) devine punct de referință pentru fondul cromatic oferit de mănunchiul de flori. Pictura ne oferă fără tăgadă dovada înzecită a nobleței tușei lui Andreescu și, chiar dacă amintește de mici tehnici academiste, delicatețea, punerea în pagină, dar mai ales meșteșugul cromatic și ritmul pensulației se contopesc într-o adevărată capodoperă. (I.P.)
Odată ajuns în pădurile din jurul Buzăului, colindând dealurile şi văile, cunoaşte meleagurile simple şi liniştite cu care rezonează şi simte ritmurile naturii. Din admiraţia pentru stejarii bătrâni, iazul mărginit de arbuşti şi plante, câmpia deschisă unde, o dată pe an, privea oamenii adunându-se la bâlciul de Drăgaică, se declanşează impulsul creator şi, pe măsură ce lucrează, află în pictură mijlocul de a se descoperi pe sine şi scopul însuşi al vieţii sale (Oprescu, 1932). Acest moment, în care i se întrezăreşte în artă posibilitatea unui limbaj care îl determină să îl aprofundeze, marchează începutul existenţei sale ca artist (Mereuţă, 1972).
Importanța pe care o are astăzi opera lui Ioan Andreescu trebuie analizată nu doar din punctul de vedere al creației în sine, în termenii estetici pe care îi avem la îndemână datorită numărului însemnat de exegeți ai muncii lui Andreescu, ci și prin prisma rezonanței artei sale în rândul colecționarului sau a publicului avizat. În această idee trebuie să interpretăm apariția picturii lui Andreescu în cele mai importante expoziții și colecții ale anilor ce au urmat dispariției premature a artistului.
Opera de față, capodoperă a primei perioade de creație a lui Andreescu, și anume cea care precede etapa franceză, intra în epocă în colecția lui Scarlat Yarka (1846 - 1915) - avocat, procuror la Curtea de Conturi din București. Operele pictate de Andreescu ce aveau să intre în posesia lui Yarca compuneau, după decesul lui Andreescu din 1882, cea mai însemnată colecție de picturi ale artistului din afara familiei Dobrescu (numele adevărat al lui Andreescu). În afara acestei calități importante a colecției sale, Scarlat Yarka era unul dintre personajele de vază ale Bucureștiului de la cumpăna dintre veacuri. Căsătorit cu Maria Prejbeanu (1853, Pau, Franța – 1937, București) în 1874, Yarka își mărea considerabil averea – primea drept zestre o moșie în jud. Ilfov și 51.000 lei, avere care oricum era însemnată, trăgându-se dintr-o familie de boieri (cluceri) din zona Râmnicu-Sărat – Buzău.
În volumul al II-lea al monografiei dedicate lui Ioan Andreescu, Radu Bogdan începea descrierea colecției Yarka drept al doilea cel mai important ansamblu de tablouri Andreescu, pe primul loc aflându-se, evident, colecția familiei pictorului. Importanța tablourilor lui Yarka este oferită de numărul considerabil de opere ce au împodobit casa soților Scarlat și Maria – cca. 20 de picturi, însă acestea sunt mai importante datorită prezenței lor în cele mai semnificative manifestări culturale ale perioadei 1885-1947.
În expozițiile dedicate artistului, ce încep cu adevărat să fie reprezentative după 1923, operele din colecția Yarka sunt mereu foarte bine prezentate, atât în presă, cât și în cataloage și monografii dedicate lui Andreescu. Astfel, și opera de față are un traseu expozițional privilegiat, atât datorită valorii unui ulei pictat în perioada buzoiană, cât și datorită provenienței. În perioada în care “Ulcică cu flori” s-a aflat în colecția familiei amintite – după ce Scarlat Yarka deceda în 1915, colecția sa a fost împărțită între soția Maria și fiica Arabella – opera fost prezentă într-o serie foarte importantă de evenimente expoziționale. Opera, pictată cel mai probabil între 1874 și 1875, avea să fie prezentată publicului în ianuarie 1876, cu ocazia Expoziției societății “Amicilor Bellelor Arte” din București. Este foarte probabil ca pictura să fi fost achiziționată de către Scarlat Yarka chiar în urma acelei expoziții, știindu-se faptul că colecționarul și Andreescu se cunoșteau chiar în cursul acelui an. După cum spuneam mai sus, opera a beneficiat și de aura posesorului ei, acest lucru fiind evident prin faptul că “Ulcică cu flori de câmp” s-a aflat printre operele semnate de Andreescu care s-au regăsit în cele două expoziții ale Cercului Artistic “Intim-Club” (1885 și 1886), una dintre cele mai exclusiviste societăți culturale ale sfârșitului de secol XIX. Luând ființă în casa doctorului Nicolae Kalinderu, “Intim-Club” îl avea președinte onorific pe Vasile Alecsandri, iar comitetul ce se ocupa de organizare (pe plan artistic) era alcătuit din Ion Mincu, G.D.Mirea și Ion Georgescu.
În secolul XX, opera avea să revină în lumina reflectoarelor în 1923, când, cu ocazia celei de-a treia expoziții organizate de Fundația Culturală “Principele Carol”, era prezentă în cadrul expoziției “Andreescu și Luchian”. Anul următor, avea să fie prezentată publicului european pentru prima oară, fiind una dintre cele cinci opere semnate Andreescu, prezente la cea de-a XIV-a Expoziție Internațională de artă a orașului Veneția. Acolo, pe panoul românesc, “Ulcică cu flori de câmp” a lui Andreescu avea să fie expusă chiar lângă capodopera lui Nicolae Grigorescu, “Printre dealuri și vâlcele” (colecția Muzeului Național de Artă al României). În perioada interbelică, până în 1947, opera continuă să rămână în vizorul marilor critici de artă, fiind readusă în fața publicului în alte câteva rânduri, în manifestări prilejuite de expoziții dedicate artei românești în ansamblul ei. În ceea ce privește traseul operei în colecțiile bucureștene, cert este că acest ulei s-a aflat în colecția familie Yarka până în 1937, an în care Maria Yarka deceda. Pentru a proba acest lucru, ne folosim și de prima monografie dedicată lui Andreescu de către Alexandru Busuioceanu, tipărită în 1936, moment în care “Ulcică cu flori de câmp” este descrisă și reprodusă, purtând și mențiunea colecției – Maria Yarka.
“Tonul brun al vasului, ca și mănunchiul de culori deschise al florilor, pe fondul mat aproape negru al pânzei, trimit de-a dreptul la vechii pictori olandezi, atât de sobri în culoare și atât de atenți la redarea realistă a modelelor”. Practic, acestea sunt primele aprecieri pe care critica le conferă în scris operei noastre, spusele lui Al.Busuioceanu fiind concludente și pentru datarea operei, pe care tot monografistul lui Andreescu o realizează, plasând uleiul în 1874. Tratarea într-un spirit clasicist este caracteristică acelor ani în care pictura lui Andreescu însă resimțea experimentul între pictura de atelier și cea în plein-air. Factura monumentală, dimensiunile și însăși tema și realizarea ei țin să întărească spusele lui Busuioceanu, plasând astfel opera între cele de factură clasică. Opera impresionează prin echilibrul sensibil pe care Andreescu reușește să îl realizeze între dimensiunile însemnate ale uleiului (65 x 50 cm) și motiv. Oala, pictată central, în tonuri teroase și fără o prea consistentă iluminare (dovadă că pictorul stăpânea efectele de lumină artificială) devine punct de referință pentru fondul cromatic oferit de mănunchiul de flori. Pictura ne oferă fără tăgadă dovada înzecită a nobleței tușei lui Andreescu și, chiar dacă amintește de mici tehnici academiste, delicatețea, punerea în pagină, dar mai ales meșteșugul cromatic și ritmul pensulației se contopesc într-o adevărată capodoperă. (I.P.)
luni, 1 aprilie 2013
duminică, 7 octombrie 2012
tonitza il scumpeste pe grigorescu. sau nu este chiar asa?!?
...Jocurile pareau facute pana spre finalul anului 2011. pariul era clar, Grigorescu trebuie sa ajunga la 500.000 de euro. Dar cum?!
iar nudurile lui tonitza sunt mai scumpe decat cele ale lui grigorescu... mai multe!
joi, 27 septembrie 2012
statistica si recorduri
artmark 25 septembrie:
Totalul vânzărilor: 970.375 €
Rata de adjudecare: 92,45%
Numărul de loturi oferite: 159
Numărul de loturi adjudecate: 147
Cele mai înalte valori atinse:
Nicolae Tonitza, Nud cu spatele, 140.000 de euro
Nicolae Tonitza, Fetiţă în alb, 67.500 de euro
Nicolae Grigorescu, Ciobăniţă, 60.000 de euro
si alte trei recorduri de autor, la sume mult mai mici: Eustaţiu Stoenescu, Lampa de la Drăghiceni, 36.000 de euro
Gheorghe Ionescu Sin, Nud cu portocale, 5.000 de euro
Partog Vartanian, Mahoane la mal, 3.000 de euro
Totalul vânzărilor: 970.375 €
Rata de adjudecare: 92,45%
Numărul de loturi oferite: 159
Numărul de loturi adjudecate: 147
Cele mai înalte valori atinse:
Nicolae Tonitza, Nud cu spatele, 140.000 de euro
Nicolae Tonitza, Fetiţă în alb, 67.500 de euro
Nicolae Grigorescu, Ciobăniţă, 60.000 de euro
si alte trei recorduri de autor, la sume mult mai mici: Eustaţiu Stoenescu, Lampa de la Drăghiceni, 36.000 de euro
Gheorghe Ionescu Sin, Nud cu portocale, 5.000 de euro
miercuri, 26 septembrie 2012
duminică, 29 ianuarie 2012
velicu pleaca, velicu vine!!!
in ultimii doi ani, petre velicu a intrat in licitatii destul de des. numai la artmark a avut 9 tablouri...
preturi, cumva normale, de la 600 la 2000 de euro. vinde mai bine la Paris, e drept... iar pe aici uneori nu are oferte in licitatie.
doua lucrari au fost refuzate in licitatia de expresionism...de ce? greu de spus. sa le revedem:
Compozitie
ulei pe pânză, 31,5 x 33,5 cm. Valoare estimativă: € 800 - 1.400
Lantul trofic
ulei pe pânză, 50,5 x 60 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, P. Velicu, (19)89. Valoare estimativă: € 1.200 - 2.200
recordul de autor este un nud baroc, cosmopolit, sustras din canoane:
Intimitate (Eva)
ulei pe carton, 33,5 x 48,5 cm, semnat și datat, dreapta jos, cu roșu, P. Velicu, (19)87
ultimele doua lucrari sunt pictate inainte de 1990 ca si alte sase lucrari care au ajuns la Artmark.
ei bine, petre velicu are mai multe variatiuni stilistice. este recunoscut ca a schimbat si s-a autoinventat de mai multe ori, fie pentru cate un ciclu fie intr-o anume perioada in balansul bucuresti-paris...
dintr-un ciclu stilistic mai recent sunt doua tablouri care urmeaza sa se liciteze la alis, marti 29 ian...
Personaje fantastice, ulei pe panza, 40.5x20.5cm, semnat dreapta jos cu negru
Pret minim estimat: 7000 lei
Personaj fantastic, ulei pe panza, 40x20.5cm, semnat stanga jos cu gri
Pret minim estimat: 7000 lei
preturi, cumva normale, de la 600 la 2000 de euro. vinde mai bine la Paris, e drept... iar pe aici uneori nu are oferte in licitatie.
doua lucrari au fost refuzate in licitatia de expresionism...de ce? greu de spus. sa le revedem:
ulei pe pânză, 31,5 x 33,5 cm. Valoare estimativă: € 800 - 1.400
ulei pe pânză, 50,5 x 60 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru, P. Velicu, (19)89. Valoare estimativă: € 1.200 - 2.200
recordul de autor este un nud baroc, cosmopolit, sustras din canoane:
ulei pe carton, 33,5 x 48,5 cm, semnat și datat, dreapta jos, cu roșu, P. Velicu, (19)87
ultimele doua lucrari sunt pictate inainte de 1990 ca si alte sase lucrari care au ajuns la Artmark.
ei bine, petre velicu are mai multe variatiuni stilistice. este recunoscut ca a schimbat si s-a autoinventat de mai multe ori, fie pentru cate un ciclu fie intr-o anume perioada in balansul bucuresti-paris...
dintr-un ciclu stilistic mai recent sunt doua tablouri care urmeaza sa se liciteze la alis, marti 29 ian...
Pret minim estimat: 7000 lei
Pret minim estimat: 7000 lei
joi, 17 noiembrie 2011
grigorescu, mai ieftin, si mai ieftin...
prima seara, licitatia valorilor traditionale
lotul 13:
Nicolae Grigorescu - Ţărăncuţă cu fuior, ulei pe pânză, 33,5 x 19 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Grigorescu, (18)95.
Adjudecat: 85.000 euro
Valoare estimativă: € 50.000 - 90.000
lotul 53:
Nicolae Grigorescu - Ţărăncuţă din Muscel, ulei pe lemn, 27 x 16 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, N. G.
Adjudecat: 75.000 euro
Valoare estimativă: € 50.000 - 90.000
seara urmatoare:
Nicolae Grigorescu - Peisaj din Valea Posadei, ulei pe lemn, 12,5 x 22 cm, semnat dreapta jos, cu rosu, Grigorescu
Adjudecat: 22.000 euro
Valoare estimativă: € 24.000 - 32.000
lotul 13:
Nicolae Grigorescu - Ţărăncuţă cu fuior, ulei pe pânză, 33,5 x 19 cm, semnat şi datat dreapta jos, cu roşu, Grigorescu, (18)95.
Valoare estimativă: € 50.000 - 90.000
lotul 53:
Nicolae Grigorescu - Ţărăncuţă din Muscel, ulei pe lemn, 27 x 16 cm, semnat dreapta jos, cu roşu, N. G.
Valoare estimativă: € 50.000 - 90.000
seara urmatoare:
Nicolae Grigorescu - Peisaj din Valea Posadei, ulei pe lemn, 12,5 x 22 cm, semnat dreapta jos, cu rosu, Grigorescu
Valoare estimativă: € 24.000 - 32.000
sâmbătă, 24 septembrie 2011
atunci cand preturile se dubleaza...
Şoşotelile încep cam după al zecelea pas de licitare, emoţiile nu mai sunt stăpânite când preţul se apropie de dublu. .. iar la final aplauzele, strigătele de "Bravo", ca la Operă. Poate nu degeaba, cele mai populare licitaţii de artă din România au avut loc zeci de ani la Teatrul de Operetă, iar mai recent la Opera Naţională. Arta provoacă de altfel reacţii nebănuite: cozi la muzee - dar numai în Noaptea Muzeelor când se intră gratis, tropăit de picioare care să întărească aplauzele chiar în Sala Mare a Palatului - dar numai la unele concerte din Festivalul George Enescu -, lacrimi de fericire - mai ales la premierele de teatru sau la câte o reprezentaţie care emoţionează peste aşteptări, peste tot ce şi-au închipuit regizorul şi trupa la repetiţii...
...Au fost situaţii în care mai mulţi cumpărători au pornit de la ideea de a cumpăra cel mai scump tablou din licitaţie...
text integral in ziarul de duminica
0
comentarii
Etichete:
alis,
artmark,
goldart,
licitatii de arta,
nicolae grigorescu,
pictura,
schweitzer cumpana
Etichete:
alis,
artmark,
goldart,
licitatii de arta,
nicolae grigorescu,
pictura,
schweitzer cumpana
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
