de lucruri frumoase nu ne saturam niciodata

marți, 17 februarie 2015

mihai nicodim despre adrian ghenie (IV)

Cât de mult contează şcoala în cv-ul unui tânăr artist?

CV-ul unui artist este complet neinteresant pentru mine, şi de fapt nu mă uit niciodată pe CV-uri sau „statements”. Vă daţi seama, când am cunoscut artişti ca Mureşan sau Ghenie, faptul că ei au terminat Academia de Artă la Cluj, la vremea aceea, nu a contat cu nimic. Şi nici unul dintre ei nu mi-a dat încă un artist statement.


Share/Save/Bookmark

luni, 16 februarie 2015

mihai nicodim despre adrian ghenie (III)

– Cine dă cota unui artist, galeriile sau licitaţiile? Sau colecţionarii?!
– „Cota” este un termen foarte general, puţin folosit în lumea în care mă mişc. Ce poate fi o „cotă”, ultimul preţ obţinut? Pe piaţa primară (galerie), sau piaţa secundară (casa de licitaţie)? Pe o anumită periodă din opera unui artist?... Care este „cota” lui Ghenie? Eu personal nu ştiu… Există anumiţi parametri pentru stabilirea unor preţuri, cel puţin la nivelul pieţei primare, dar ce se poate întâmpla într-o sală de licitaţie nu cred că este sub controlul nimănui, şi nici nu cred că anumite cifre obţinute pot fi luate drept „cotă”. Lucrurile sunt mult mai complexe.


– Există pe piaţa de artă „rechini” de care trebuie sau e bine să te fereşti? Aşa cum sunt în alte domenii de business…
– Piaţa de artă a atins un volum de tranzacţii de 50 de miliarde de euro, o suma care atrage tot felul de „caractere”. Arta „cunoscută” a marilor maeştri sau a modernilor (cu excepţia lucrărilor mai puţin semnificative), se află deja în marile muzee ale lumii, deci cea mai mare parte a tranzacţiilor o constituie segmentul contemporan. Chiar în expoziţia mea de debut la Palatul Cantacuzino, în afară de Ghenie, ale cărui recorduri pe piaţa secundară sunt cunoscute, am avut încă patru artişti care se tranzactionează frecvent la marile case de licitaţii: Christie’s, Sotheby’s sau Phillips. Toţi sunt sub 30 de ani iar doi dintre ei se vând deja la sume de şase cifre. Ei bine, astfel de nume, sau artişti din generaţia lor, atrag atenţia unui anumit gen de colecţionar, sau marilor galerii din lume.



Share/Save/Bookmark

sâmbătă, 14 februarie 2015

Mihai Nicodim despre Adrian Ghenie (II)

– Adrian Ghenie mai există pentru România, pentru români mai mult decât pe facebook, pe internet? Sunt colecţionari de Ghenie? La ce preţuri? El mai lucrează la Cluj, va avea expoziţii şi în România?


– Sper ca Ghenie să existe pentru România mai mult decât o imagine pe internet şi totodată sper ca ceea ce reprezintă el să depăşească idea de „preţ” , „cotă” sau „record de licitaţie”. Un artist ca Ghenie este important să reprezinte ideea de responsabilitate pe care şi-o asumă un tânăr artist, ideea de muncă şi mai ales motivaţie.

Din păcate, există foarte puţini colecţionari de Ghenie în România, oamenii care l-au susţinut la începutul carierei pot fi număraţi pe degetele de la o mână, iar presa de specialitate, ca şi acum, avea cu totul alte preocupări. Până acum doi ani făceam naveta între atelierele lui din Cluj, Londra şi Berlin, din fericire a rămas doar Berlinul…

Cel mai recent, l-am expus pe Ghenie în Romania anul acesta când mi-am deschis galeria de la Palatal Cantacuzino. Prima expoziţie, prin care am intenţionat să dea tonul programului care va urma şi al zonei mele de interes, cuprindea o parte a colecţiei personale, printre care şi câteva lucrări ale lui Adrian, din diferite periode. Nu ştiu când o să fie următoarea expoziţie Ghenie în ţară, programul lui este foarte aglomerat în urmatorii doi, trei ani. De notat este că acum câţiva ani, MNAC-ul a organizat o expoziţie destul de mare a artistului, cu lucrări provenind din importante colecţii particulare din vest şi chiar din muzee.

Share/Save/Bookmark

joi, 12 februarie 2015

Mihai Nicodim despre Adrian Ghenie (I)


Ţin minte prima vizită în atelierul lui Ghenie, în vara anului 2006. Ca şi în cazul celor mai multe vizite în atelierul unui tânăr artist nu mă aşteptam să găsesc „capodopere”. Şi nici nu erau… Am găsit în schimb o lume plină de posibilitîţi şi un artist care ştie să gândească. În particular, ţin minte primele lucrări din seria „Mormântul lui Stalin”. Erau de fapt nişte imagini ale unor simple uşi de sobă din cositor, dar vorbind despre ele era deja clar că Adrian începuse să-şi clădească un context nou pentru un „oeuvre” care urma să fie creat. Am ştiut de atunci că vreau să fiu martorul călătoriei pentru care tocmai se îmbarca. Ce a urmat a fost fascinant… Singurul lucru pe care îl poate spera un galerist este să vadă o „promisiune”, o posibilitate. Până în ziua de azi, nimic nu mă impresionează mai puţin decât un „artist statement” elaborat sau un press release mai creativ decât opera în sine. Vreau să văd o singură imagine, dar care să mă facă să pun o mie de întrebări şi care să mă facă să citesc tot ce s-a scris vreodată despre tine ca artist.











Share/Save/Bookmark

luni, 5 ianuarie 2015

selfie...



Share/Save/Bookmark

dialow with the sky



Share/Save/Bookmark

duminică, 28 decembrie 2014

leonte/ atelier/ decembrie 2014



Share/Save/Bookmark