ADRIANGHENIE BERGHOF 210 x 152 cm
Mihai Nicodim deschide o noua expozitie Adrian Ghenia la galeria sa din Los Angeles. Este probabil cel mai cuprimzator solo show al artistului inainte de deschiderea Salonului de la Bienalei de la Venetia
duminică, 12 aprilie 2015
sâmbătă, 7 martie 2015
ioan es pop
0
comentarii
Etichete:
atelier,
aurel vlad,
foto anDRei,
foto remusandreion,
ioan es pop,
poezie,
sculptura
Etichete:
atelier,
aurel vlad,
foto anDRei,
foto remusandreion,
ioan es pop,
poezie,
sculptura
marți, 3 martie 2015
mihai nicodim despre adrian ghenie (VI)
– Cât din cota, succesul lui Adrian Ghenie înseamnă Nicodim şi cât Ghenie?
– Ghenie este genul de talent la care noi toţi nu putem fi decât spectatori. Indiferent cum, Ghenie şi-ar fi găsit drumul. Am doar marea bucurie şi satisfacţie să fi fost langă el în această călătorie.
Există artişti în traiectoria cărora o galerie are un cuvânt mai mare de spus, dar nu în cazul lui. Poate că am grăbit câţiva paşi facilitând achiziţii importante, la începutul carierei, în câteva muzee mari din State, cum ar fi MOCA L.A. („DADA is Dead”-2007), Hammer Museum („Pie Fight 2”-2008) sau S.F. MOMA („The Trial”-2009), că am putut organiza prima lui expoziţie muzeală în America la Muzeul de Artă Contemporană din Denver (MCA Denver), dar n-am nici o îndoială că Adrian şi-ar fi găsit drumul oricum.
duminică, 22 februarie 2015
Amintiri din Epoca bronzului
Sculptorilor le place epoca bronzului. Au păstrat şi aplică şi azi descoperiri străevchi. Arheologi, paleontologi şi meşteri cu suflet modern, în provocarea lor de a schimba sau doar de a duce mai departe istoria artei, ei apelează la unelte, proceduri, metode de lucru străvechi. Este o muncă dură, de atelier, de turnătorie şi iar de atelier. De la un model din lut sau gips se ajunge la obiecte monumentale uneori, miniaturi alteori, pregătite să reziste peste secole. Artiştii clasici au lăsat lumii statui monumentale copleşitoare, Rodin a modelat bronzul atât de suav şi provocator, iar Brâncuşi i-a lăsat moştenire strălucirea nemaivăzută.
În atelierul unui sculptor care lucrează în bronz nu e linişte aproape niciodată. Se lucrează cu lut, ceară, silicon, ipsos, foc… Din turnătorie ies forme brute, rupte parcă, trupuri dezmembrate, fragmente dintr-un puzzle greu de recompus pentru străini. Şi totuşi, la final, adunate, remodelate de fiecare dată aproape şi finisate, aceste fragmente se transformă într-o operă de artă.
Vedem aici mai multe fotografii de atelier cu trei sculptori care nu se feresc să modeleze bronzul: Mircea Roman, Aurel Vlad şi Marian Zidaru. Sunt artişti cu concepţii, structură estetică şi pasiuni diferite. Şi-au construit opera în principal din lucrări în lemn, dar au pigmentat-o şi cu piese din bronz, grafică, instalaţii, ceramică. La început au optat pentru lucrări mici dar apoi au impus şi construcţii monumentale aşezate în spaţii deschise, publice ori private.
Mircea Roman îşi „solidifică” lucrările din lemn, compuse din bucăţi asamblate şi pictate, în bronzuri pe care le şlefuieşte şi le patinează până preiau ceva din căldura personajelor iniţiale din lemn… Aurel Vlad este „meşterul”: sudează, patinează, combină bronzul cu arama şi adună astfel personaje mici în mulţimi copleşitoare. Marian Zidaru ridică bronzul în lumea îngerilor, sau îl aşază cu o gingăşie copilărească pe un pământ pregătit să îi dea viaţă. Încă de la legendara expoziţie din 1985 de la Muzeul Satului – Rememorare sau Crăciun însângerat, Marian Zidaru a transformat forme de viaţă primară în bronz. A fost o expoziţie închisă după câteva ore, cu un catalog trimis la topit din care totuşi s-au păstrat câteva exemplare. Pe copertă sunt aşezate multe piese din bronz ce par fragmente de viaţă „împietrite” şi scoase la lumină de un paleotolog artist.
În aceste „amintiri” din epoca bronzului, imaginile de atelier păstrează mult mai bine decât cuvintele fragmente din travaliul care precede naşterea unei creaţii din bronz.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.10.2013
mihai nicodim despre adrian ghenie (V)
cel mai nou tanar artist expus de Nicodim: Robin Von Einsiedel... Dar inceputul....
– Care a fost primul artist din est expus de Mihai Nicodim in SUA? Ce face el acum?
– În 2006 am organizat în Los Angeles expoziţia „Please Drive Slowly Through Our Land”, în care au participat Şerban Savu, Adrian Ghenie şi Ciprian Mureşan. Titlul reprezenta ceea ce aşteptam eu de la o audienţă neobişnuită cu o anumită estetică. Era o cerinţă, eu ştiind că lucrurile bune se dezvăluie mai încet, dar odată percepute, răsplătesc înzecit. În anul următor (2007) toţi cei trei artişti au avut expoziţii personale în galeria mea din Los Angeles.
Instituţiile au reacţionat imediat. Alma Ruiz, senior curator la MOCA Los Angeles a achiziţionat din prima expoziţie a lui Mureşan o suită de 12 desene. Tot MOCA a achiziţionat de la Ghenie studiul pentru „DADA is Dead”. În 2008 Hammer Museum din Los Angeles a achiziţionat apoi unul dintre primele portrete ale lui Ghenie din cunoscuta serie „Pie Fights”. Directorul de la Hammer era atunci Garry Garrels, care ne-a susţinut în continuare şi după mutarea la San Francisco MOMA, prin achiziţii importante, inclusiv prin includerea în programul MOMA a expoziţiei „Six Lines of Flight”, 2011– Adrian Ghenie, Ciprian Mureşan, Victor Man.
În 2009 i-am prezentat pe Savu, Ghenie şi Mureşan la Art Basel Miami, unde am cunoscut-o pe Nora Abrams de la Muzeul de Artă Contemporană din Denver (MCA Denver). Lui Nora îi datorăm prima expoziţie personală a lui Ghenie într-un muzeu important din SUA, în 2012. Dar aceste lucruri cer timp, organizare, muncă multă. Nimic nu s-a întamplat peste noapte.
La fel de important este că, pe lângă colecţii publice, toţi cei trei artişti au intrat colecţii private importante. Cel puţin în America, legatura dintre colecţiile private şi muzee este foarte strânsă, iar multe din lucrările acestor colecţii îşi vor găsi drumul spre muzee…
– În 2006 am organizat în Los Angeles expoziţia „Please Drive Slowly Through Our Land”, în care au participat Şerban Savu, Adrian Ghenie şi Ciprian Mureşan. Titlul reprezenta ceea ce aşteptam eu de la o audienţă neobişnuită cu o anumită estetică. Era o cerinţă, eu ştiind că lucrurile bune se dezvăluie mai încet, dar odată percepute, răsplătesc înzecit. În anul următor (2007) toţi cei trei artişti au avut expoziţii personale în galeria mea din Los Angeles.
Instituţiile au reacţionat imediat. Alma Ruiz, senior curator la MOCA Los Angeles a achiziţionat din prima expoziţie a lui Mureşan o suită de 12 desene. Tot MOCA a achiziţionat de la Ghenie studiul pentru „DADA is Dead”. În 2008 Hammer Museum din Los Angeles a achiziţionat apoi unul dintre primele portrete ale lui Ghenie din cunoscuta serie „Pie Fights”. Directorul de la Hammer era atunci Garry Garrels, care ne-a susţinut în continuare şi după mutarea la San Francisco MOMA, prin achiziţii importante, inclusiv prin includerea în programul MOMA a expoziţiei „Six Lines of Flight”, 2011– Adrian Ghenie, Ciprian Mureşan, Victor Man.
În 2009 i-am prezentat pe Savu, Ghenie şi Mureşan la Art Basel Miami, unde am cunoscut-o pe Nora Abrams de la Muzeul de Artă Contemporană din Denver (MCA Denver). Lui Nora îi datorăm prima expoziţie personală a lui Ghenie într-un muzeu important din SUA, în 2012. Dar aceste lucruri cer timp, organizare, muncă multă. Nimic nu s-a întamplat peste noapte.
La fel de important este că, pe lângă colecţii publice, toţi cei trei artişti au intrat colecţii private importante. Cel puţin în America, legatura dintre colecţiile private şi muzee este foarte strânsă, iar multe din lucrările acestor colecţii îşi vor găsi drumul spre muzee…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
